*După 15 ani de muncă “în peninsulă”, Ionel Marin s-a întors în comuna natală, Balta Albă, unde exploatează 600 ha de teren
*După 15 ani de muncă “în peninsulă”, Ionel Marin s-a întors în comuna natală, Balta Albă, unde exploatează 600 ha de teren
A muncit ca mecanic agricol timp de aproape 15 ani în Italia, alături de familie, iar de patru ani şi-a înfiinţat propria firmă în comuna natală, reuşind să fie premiat cu Locul I în Top Afaceri România 2011, tot pentru agricultură.
Aceasta este povestea de succes din spatele SC M&A&D Agro Serv SRL Amara – comuna Balta Albă, deţinută de Ionel Marin, “Italianul”, cum este numit în glumă de către aleşii locali, care alături de săteni îl respectă din tot sufletul pe cel ce a dovedit şi dovedeşte că din sacrificiile făcute la muncă în străinătate se pot obţine bunăstare şi siguranţă pentru familie, dar şi o indemnizaţie de invidiat pentru zilele când va veni vremea să fie pensionar. Plecat la muncă în Italia încă din 1994, Ionel Marin a muncit ca mecanic agricol în zona Guidonia, lângă Roma. În timp, dovedind seriozitate, a ajuns să aibă un salariu de 2.500 euro pe lună.
La fel, soţia sa a muncit la o familie din zonă, împreună reuşind să facă economii, cu toate că au şi trei copii, astfel încât în anul 2007 să îşi înfiinţeze propria firmă în localitatea în care s-au născut.
“Am început cu 100 de hectare”
În ceea ce priveşte întoarcerea în România, Ionel Marin susţine că acest lucru şi l-a propus încă de când a plecat din ţară. Astfel, în 2007, cu toate că a mai rămas un an la muncă în Italia, îşi înfiinţează propria firmă, SC M&A&D Agro Serv SRL Amara – comuna Balta Albă. Iniţial, prin firma sa a lucrat o suprafaţă de 100 de hectare de teren din localitate, iar după întoarcerea sa în ţară a reuşit să-şi achiziţioneze tractoare şi utilaje cu care în prezent lucrează 600 de hectare de teren agricol, personal urcând pe utilaje şi muncind zi lumină, chiar şi de când are statutul de patron. În ceea ce priveşte structura culturilor agricole din acest an, întreprinzătorul din Balta Albă ne-a declarat că a avut în cultură 200 ha de grâu, 120 ha de porumb, 200 ha de floarea-soarelui, în timp ce pe restul suprafeţei a avut în cultură orz, lucernă şi sorg. De asemenea, agricultorul se declară mulţumit de recoltele obţinute ( 2.800 kg/ha producţia medie la grâu, 6.000 kg de porumb boabe/ha şi 2.000 kg/ha de floarea-soarelui).
“Am început cu 100 de hectare în 2007, iar după un an am revenit definitiv în ţară. Am investit mereu, pentru ca în momentul de faţă să am 600 de hectare front de lucru. Anul acesta am avut recolte bune, sunt mulţumit, dar mai rău cu seceta. În toamna asta, vremea nu a ţinut cu noi. Anul trecut, pe vremea asta aveam toată suprafaţa arată şi pregătită, dar acum, din cauza lipsei ploilor, avem arate doar 300 de hectare, adică jumătate din suprafaţă. Şi rezultatele de la anu’ pot fi mai slabe, pentru că depindem de vreme”, ne-a declarat Ionel Marin.
Subvenţiile de 600 euro/ha în Italia, de 135-170 euro/ha la noi
În ceea ce priveşte susţinerea agriculturii, Ionel Marin susţine că există diferenţe mari în ceea ce priveşte valoarea subvenţiilor din cele două state. “Din câte am auzit şi eu de la patronul la care am muncit, acolo erau subvenţii de 600 euro/ha, iar la noi, anul trecut, au fost subvenţii de 135 de euro/ha şi ajung la 170 euro/ha. Acolo, oamenii sunt încurajaţi să facă investiţii în agricultură, pe când la noi este foarte greu să faci proiecte. Patronul meu din Italia, om cu bani, nu cumpăra cu bani cash niciun utilaj. Avea posibilităţi, dar putea plăti creditul luat, în cinci ani. Utilajul se plătea singur în termenul ăsta, prin realizări. La noi, ţi-e frică să faci un proiect. La un tractor luat cu fonduri pentru agricultură trebuia să angajez şase oameni. Ce să facă la un utilaj şase inşi?! Şi apoi, mai e altă treabă. Faci proiect, cheltui nişte bani, dar nu ai nicio garanţie că proiectul este eligibil. Dacă tot nu ai garanţia că proiectul este eligibil, la cât e de cheltuit cu documentaţia, nu e de preferat să cumpăr un utilaj la mâna a doua?”, – se întreabă agricultorul din Amaru.
O altă nemulţumire a fermierului din Balta Albă este legată de subvenţiile acordate la motorină, pe care le consideră insuficiente, având în vedere scumpirile din ultima perioadă de la carburanţi.
Cultul muncii şi seriozitatea, atuurile italienilor
În ceea ce priveşte relaţia cu patronii italieni, Ionel Marin susţine că lucrurile sunt destul de simple. În opinia sa, dacă se dovedesc harnici, românii aflaţi la muncă în Italia nu au de ce să se teamă. În schimb, cei obişnuiţi să tragă chiulul sunt primii care îşi pierd locul de muncă. “Acolo se munceşte. La noi, mai la o ţigară, mai la o cafea. Acolo, dacă este cineva la târnăcop, ia şi bani frumoşi, dar chiar trebuie să facă treabă. Şi patronii au altă seriozitate, altă gândire, pentru că se aşteaptă din start ca muncitorii să fie conştiincioşi. Nu faci treabă, altul este la poartă, dar patronii sunt cu mult bun simţ. Nu spune <te concediez> sau să te ameninţe, ci spune doar că mâine nu mai are trebă pentru omul respectiv, apoi nici nu îl mai cheamă la muncă”.
În ceea ce priveşte optica străinilor despre românii aflaţi la muncă, agricultorul din Amara consideră că, în general, italienii sunt amabili cu românii, mai ales în zonele unde oamenii sunt cunoscuţi. În schimb, există şi rezerve, excepţiile fiind cazurile în care ajung în localuri sau instituţii unde sunt văzuţi pentru prima dată.
Şcoala românească, mai bună decât cea italiană
În ceea ce priveşte şcolarizarea copiilor, Ionel Marin consideră că şcoala românească este superioară celei italiene. În schimb, nu la fel stau lucrurile în ceea ce priveşte asistenţa medicală, fermierul explicând că nu a fost nevoit să dea niciun fel de bani medicilor când soţia sa a fost operată la un spital din Italia.
Pe lângă reuşita din agricultură, un motiv de mândrie pentru familia Marin este faptul că băiatul cel mare, Adrian, a terminat studiile în Italia, fiind şef de promoţie. În ciuda acestui succes, planurile de viitor ale tânărului absolvent nu sunt legate de Italia. Astfel, Ionel Marin ne explică dorinţa sa de a-l ajuta pe Adrian să aplice cu un proiect pentru instalarea tinerilor fermieri, sperând astfel să obţină startul acestuia în domeniul agricol. “Eu cred că şi băiatul va reuşi să se descurce în agricultură. A văzut la mine ce trebuie să facă, ştie cum se munceşte în agricultură, aşa că este cel mai bun lucru pentru el să facă ceva într-un domeniu pe care îl cunoaşte”.