Primarul Buzăului și-ar putea afla în curând verdictul final în cazul condamnării de 5 ani de închisoare din dosarul “Gloria”. Cu toate acestea, Constantin Boșcodeală, are “ieșiri” care i-ar putea dăuna serios. Cum “destăinuirile” pe rețelele de socializare sunt la modă printre politicienii care au probleme cu justiția, cu o săptămână înaintea termenului de astăzi de la Curtea de Apel Brașov, unde este judecat apelul împotriva deciziei Judecătoriei Brașov de condamnare la închisoare, Boșcodeală a postat pe pagina sa de Facebook un mesaj către buzoieni, prin care și-a dezvăluit apărarea.
El consideră că prima sentință are multe vulnerabilități și că are o motivare politică. ”Am fost condamnat în primă instanță pentru abuz în serviciu la Judecătoria Brașov de o judecătoare care nu a participat decât la două ședințe de judecată, întrucât magistratul care a cercetat cauza mea, care a audiat martorii și căruia i-am prezentat probele care demonstrau nevinovăția mea s-a mutat la o instanță superioară. Acest lucru, coroborat cu o frază din motivarea condamnării, mă face să cred că s-a produs o mare nedreptate, dacă nu a fost la mijloc și altceva. Nu vă ascund că au fost unii care mi-au adus la cunoștință că voi primi cinci ani condamnare cu două luni înainte de pronunțarea care a vut loc pe 10 februarie 2015”, scrie Boșcodeală pe Facebook.
În continuarea mesajului, edilul prezintă, integral, motivele de apel pe care le va depune la instanță pe 19 mai, susținând că ”suma cu care am finanțat FC Gloria nu este prejudiciu, ci este finanțare nerambursabilă legală, așa cum am finanțat peste 20 de cluburi sportive buzoiene”, fiind trecut cu vederea faptul că primarul a dispus plăți către Asociația Sportivă Fotbal Club Gloria Buzău, în calitate de acționar persoană fizică la S.C. Fotbal Club Gloria S.A. Buzău, firmă cu care asociația sportivă avea încheiat un protocol, conform căruia se obliga, contrar legii, să susțină activitatea sportivă a societății comerciale cu sumele primite de la bugetul local. Astfel, procurorii spun că de această sumă de bani a beneficiat, în mod indirect, S.C. Fotbal Club Gloria S.A. Buzău.
Primarul Buzăului este, însă, încrezător în șansele de a scăpa de acuzații, întrucât crede că judecătoarea care l-a condamnat în primă instanță la închisoare cu executare nu a dat dovadă de imparțialitate. ”Consider că nu numai audierea mea, ci și a martorilor, era deosebit de importantă, în condițiile în care instanța, în considerarea practicii CEDO, a admis în parte cererea mea de readministrare a probatoriilor, în condițiile în care judecătorul inițial desemnat aleatoriu a administrat majoritatea covârșitoare a probatoriilor, iar cel care a preluat ulterior completul doar o mică parte, dispunând reaudierea inculpatului, în vederea respectării principiului nemijlocirii, aspect important al unei proceduri echitabile, procedându-se în această manieră deoarece înscrisurile au avut relevanță covârșitoare în reținerea considerentelor”, este unul dintre argumentele apărării.
Înscrisurile la care face referire în apelul la condamnarea primită pe fond i-ar putea dăuna primarului Boșcodeală, care se contrazice și se încurcă el însuși în documente, fără să demonstreze că a acordat legal, în calitate de primar, o gratuitate către Asociația Sportivă Voința, având, ca bază, o hotărâre de Consiliu Local în acest sens. Mai mult, fără ca, de fapt, terenul respectiv să fie în domeniul public al muncipiului. Cu alte cuvinte, fără ca CLM, bașca primarul municipiului, să poată dispune asupra lui.
Spre exemplu, “în ce privește faptul acordării folosinței gratuite către AS Voința, arăt că principala apărare a fost aceea că am semnat în scopul de a aduce la îndeplinire HCL nr. 156/2004, poz. 18/anexă, aflată în folosința AS Voința. De asemenea, conform poz. 15 din Ordinul prefectului nr. 14/1993 se vede că această suprafață este în folosință gratuită pe 50 de ani – 1993-2043. AS Voința era proprietara bunurilor: pe clădiri în baza AC nr. 5812/59; pe teren în baza Hotărârii nr. 296/2000 a Curții de Arbitraj. De altfel, se vede și din notificarea transmisă în timpul procesului, cu nr. 364/8.01.2015, care a fost depusă la dosar ca probă.
Municipiul Buzău nu are în inventarul bunurilor aparținând domeniului public complexul sportiv Gloria. A se vedea HG nr. 1348/2001 și actele depuse, precum și declarațiile martorilor Alexandru Victor și Samoilă Titus.
Pentru aceasta s-au calculat prejudicii conform HCL nr. 280/29.11.2007 că taxa pentru ocuparea domeniului public de persoane fizice și juridice autorizate pentru construcții provizorii pentru vânzarea de mărfuri, prestări servicii sau confecționare de produse diverse 1,30 lei/mp/zi. însă aici este o construcție definitivă cu destinația baza sportivă.
Terenul este oricum în folosință gratuită, în anul 2008 HCL nr. 156/2004 era valabilă.
AS Voința este persoană juridică de drept privat fără scop lucrativ, care desfășoară activitate de utilitate publică (sport) și beneficiază de acest drept. CLM hotărăște, primarul pune în aplicare HCL și semnează orice acord, contract.
Detaliez problema regimului juridic al imobilului și învederez faptul că nici până în acest moment el nu se află în domeniul public al municipiului Buzău, întrucât nu au fost emise hotărâri de Guvern în acest sens, astfel că nu există posibilitatea legală că CLM Buzău să facă acte de administrare a imobilului.Prevederile imperative cuprinse în art. 9 din Legea nr. 213/1998 privind regimul juridic al proprietății publice arată că trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrative-teritoriale se face la cererea… consiliului local… prin hotărâre a Guvernului. Art. 21 alin. (3) din aceeași lege prevede că… inventarele astfel însușite se centralizează de consiliul județean… și se trimit Guvernului, pentru că, prin hotărâre, să se ateste apartenența bunurilor la domeniul public județean sau de interes local. Este clar că, în lipsa unor hotărâri de guvern în acest sens, bunurile respective nu aparțin domeniului public de interes local și, pe cale de consecință, Consiliul local al municipiului Buzău nu poate face acte de administrare cu privire la ele. Deoarece atât Consiliul județean Buzău cât și Instituția Prefectului – județul Buzău ne-au informat prin adresa scrisă că nu a fost adoptat proiectul de hotărâre a Guvernului, rezultă că nu a operat până în prezent trecerea imobilului din domeniul public al statului în domeniul public al municipiului Buzău. Acest lucru a determinat și imposibilitatea înscrierii definitive a imobilului în cartea funciară, astfel că din aceste motive au fost doar conservate drepturile deja constituite de către stat, prin prelungirea dreptului de folosință gratuită.
Stadionul nu a intrat niciodată în proprietatea publică a municipiului Buzău. Prin HCLM nr. 149/2002 doar s-a aprobat transferarea către municipiul Buzău, urmând că primirea să se facă după apariția Hotărârii de Guvern privind transferul în proprietatea publică a municipiului Buzău. Prin HCLM nr. 156/2004 s-a completat inventarul domeniului public, urmând că acesta să între în domeniul public după apariția Hotărârii de Guvern, care nu a apărut nici până astăzi.
(…) S-au făcut diligențe pentru includerea bazei sportive în domeniul public al municipiului Buzău. Așa cum reiese și din adresele nr. 18850/2014 a Instituției Prefectului județului Buzău și, respectiv, nr. 10668/2014 a Consiliului județean Buzău, instituții abilitate în sensul promovării Hotărârii de Guvern de stabilire a domeniului public al unei localități, au transmis hotărârile de consiliu local pentru promovarea hotărârii de guvern. După cum se vede, nu a fost adoptată o hotărâre de guvern în acest sens, așa cum a fost adoptată Stadionului de atletism și Patinoarului artificial. Așa cum se vede din proiectul de hotărâre, la art. 3 se prevedea că era obligația Consiliului local de a respecta desfășurarea normală a programelor sportive în competițiile interne și internaționale acordând cu titlu gratuit bunurile din Complexul sportiv.
Anexez HCL nr. 149/2002, proiectul de hotărâre de guvern, precum și cele două adrese nr. 10668/2014 și, respectiv, nr. 18850/2014.
Insist asupra faptului că nu am atribuit un drept, ci doar am prelungit perioada de folosință a unui drept atribuit deja.
Am arătat la instanța de fond că și ATCOM a obținut o hotărâre de arbitraj în care se reține că bunurile folosite de CS Voința s-ar afla în proprietatea acestei asociații, precum și că aceasta face demersuri în prezent pentru înscrierea în cartea funciară. Instanța a respins însă apărările mele pe motiv că hotărârea arbitrală nu ar fi fost consolidată prin exequatur. Arăt că nu este necesar acest lucru, obligația existând numai cu privire la hotărârile arbitrale străine, conform prevederilor art. 370-371 din vechiul CPC, precum și în cazul hotărârilor arbitrale date în România după dată de 9 noiembrie 2012, întrucât alin. (4) al art. 363 din vechiul CPC, care prevede obligația prezentării hotărârii arbitrale instanței de judecată sau notarului public, pentru a obține o hotărâre judecătorească sau, după caz, un act autentic notarial, a fost introdus abia la data de 9 noiembrie 2012, prin Legea nr. 206/2012.
Potrivit prevederilor art. 363 alin. (3) din vechiul CPC, așa cum era în vigoare la data de 25.05.2000, hotărârea arbitrală comunicată părților are efectele unei hotărâri judecătorești definitive, singură obligație a instanței arbitrale fiind aceea că în termen de 20 de zile de la dată comunicării hotărârii, să depună dosarul litigiului la instanța judecătorească prevăzută la art. 342, atașând și dovezile de comunicare a hotărârii arbitrale, cu excepția cazului în care arbitrajul este organizat de o instituție permanentă, caz în care dosarul se păstrează la acea instituție, fără a se mai depune la instanța de judecată.
Anexez HCL nr. 156/2004 privind completarea inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Buzău, precum și Hotărârea nr. 1439/1982 a CJEFS Buzău, solicitarea AS Voința nr. 7937/2006 și Actul adițional nr. 7937/2006. Anexez Ordinul Prefectului nr. 14/1993 și Protocolul de predare în folosință gratuită pe 50 de ani. Anexez Autorizația de construire nr. 5812/59, Hotărârea nr. 296/2000 a Curții de Arbitraj, Notificarea nr. 364/8.01.2015, transmisă în timpul procesului. Anexez HCL nr. 280/2007”.
Vezi AICI motivarea sentinței de la Judecătoria Brașov