Reuşeşte ca de fiecare dată când apare în preajma scenei să strângă în jurul său cele mai multe admiratoare care îi cer să se fotografieze cu el. Actorul Lucian Ghimişi este fără doar şi poate unul dintre „ingredientele” „reţetei” VedeTeatru, omul care poate strânge ropote de aplauze şi hohote de râs la o simplă enumerare a sponsorilor.
Dincolo de “titularizarea” pe postul de prezentator al festivalului, Ghimişi a devenit una dintre persoanele publice adoptate de Buzău, astfel încât mai toată lumea crede că s-a născut chiar aici.
A debutat pe scena Teatrului „G. Ciprian” şi tot la Buzău avea să devină „dom’ profesor” care a înregistrat un record legat de admiterea la UNATC. Îndrăgitul actor al Teatrului NOTTARA, care a învăţat până şi străzile Buzăului, vorbeşte în exclusivitate despre o posibilă întoarcere la catedra Liceului de Artă.
Reporter: Ce înseamnă pentru actorul Lucian Ghimişi VedeTeatru?
Lucian Ghimişi: Este o mare bucurie pentru mine, pentru că eu aici m-am format ca actor. De pe băncile facultăţii am avut şansa de a debuta la Buzău, unde m-au văzut cei de la teatrul din Brăila şi m-au angajat, ajungând apoi în Bucureşti. Tot în Buzău am predat ore la Liceul de Artă. Pot spune că Buzăul este a doua mea casă. ştiu cartierele, străzile, cunosc oamenii şi … aştept ca lucrurile să evolueze.
Rep.: Eşti omul de numele căruia se leagă un record privind admiterea buzoienilor la UNATC?
L. G.: Da. Am avut o clasă pe care am condus-o din clasa a IX-a până în a XII-a şi, dintre cei 21 de elevi, 11 au mers către UNATC. Niciodată în istorie, la UNATC nu au intrat deodată atâţia elevi dintr-o singură clasă. Trei la Actorie, alţii la Păpuşi-Marionete, alţii Teatrologie…
Rep.: Mai ţineţi legătura?
L. G.: E greu. Dar cu o parte dintre ei, da. Este vorba despre cei trei care au terminat la Actorie, Mariana Neagu, Diana Iarca (cele două prezentatoare ale festivalului) şi Dragoş Dumitru, care chiar zilele acestea repetă la NOTTARA pentru o piesă care se va juca la Buzău. Deci, copiii se întorc acasă.
La bere, pe bordură, cu angajaţii ELECTRICA
Rep.: Ce şanse sunt să se întoarcă şi profesorul Lucian Ghimişi în Liceul de Artă?
L. G.: Uff! Zilele trecute, directorul Liceului de Artă mi-a propus să iau zece ore pe lună, începând de la anul. Mă mai gândesc! De principiu, aş fi de acord, doar pentru că iubesc foarte tare meseria asta, numai că atunci când s-a renunţat la mine, după atâtea lucruri bune, mi-e greu. Nu e vorba de orgoliu, dar …
Rep.: Te vedem jucând în festival?
L. G.: Da, sâmbătă, în spectacolul „Umor, amor, fior de dor în Bucureşti”, în regia Dianei Lupescu. Este un spectacol în care noi vom dansa, se va auzi muzica lui Cristian Vasile… Nu e chiar o piesă de teatru, este un spectacol relaxant, uşor, cu multe aduceri aminte.
Rep.: Spune-ne una dintre cele mai frumoase amintiri pe care o ai legată de teatrul buzoian?
L.G.: La prima ediţie a festivalului, cel făcut de Răzvan Dincă, eram la patru dimineaţa cu băieţii de la ELECTRICA. Eu nu ştiu dacă ei mai lucrează acolo, dar le-am dat o bere în timpul serviciului, pentru că pe la ora 1 cedaseră. Trebuia să întindem bannerele pe Unirii, loc în care cei de la un partid politic avea să le afişeze şi el pe ale lor, dovadă că am ales bine locul. Oricum, am sfârşit a fi buni prieteni cu cei de la ELECTRICA, stând până la 5 dimineaţa, când ne-am aşezat pe bordură, să bem bere. Ei mi-au împărtăşit amănuntele muncii lor, au trecut şi doi poliţişti, am intrat în dialog şi cu ei.