Interviu cu câştigătoarea Concursului „Pe urmele lui V. Voiculescu”

*Andreea Lăcătuş, tânăra „jurnalistă” hotărâtă să devină regizor de film

*Andreea Lăcătuş, tânăra „jurnalistă” hotărâtă să devină regizor de film

Pasionată de teatru şi regie, buzoianca Andreea Lăcătuş a reuşit să impresioneze juriul Concursului de jurnalism „Pe urmele lui V. Voiculescu”. Eleva Liceului de Artă este marea câştigătoare a competiţiei organizate de Direcţia pentru Cultură, cu sprijinul financiar al Fundaţiei „Constantin Toma”, reportajul ei fiind cu zece clase peste toate celelalte lucrări.

      Invitată ieri, la Pârscov, alături de toţi cei 11 concurenţi, pentru a-şi ridica premiul, Andreea Lăcătuş a mărturisit că nu a luat niciodată lecţii de jurnalism, reuşita ei datorându-se calităţilor native şi cursurilor de oratorie. Fata cu părul roşu, pe care cei mai mulţi dintre membrii juriului o credeau cam dezinteresată, asta din cauza atitudinii uşor visătoare din ziua documentării în judeţ, nu este doar talentată la scris, ci reuşeşte deja să câştige bani din organizarea de mici spectacole. Este hotărâtă să intre la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC), indiferent de câte ori ar trebui să repete admiterea, dar până atunci a acceptat provocarea de a merge câteva zile „pe urmele lui Vasile Voiculescu”, cel lângă statuia căruia s-a fotografiat ieri ţinând mâinile în buzunare, ca un semn comun cu un „prieten drag”, aşa cum l-a numit în reportajul scris.

      Reporter: Câştigătoarea concursului “Voiculescu” nu este elevă de la profil de filologie…

      Andreea Lăcătuş: Da, sunt la profil de teatru, la Liceul de Artă şi obişnuită cu concursurile şi olimpiadele pentru liceele vocaţionale. Sunt pasionată de regie…

      Rep.: Am înţeles că tu deja trăieşti din actorie. Aşa este?

      A. L.: Oarecum. Nu aş vrea să dau prea multe detalii. Este ceva ce are legătură cu actoria, dar nu vreau să le fac publice, pentru că sunt doar un mod de a supravieţui. Este mai degrabă entertainment, un exerciţiu de obişnuire cu publicul şi nu neapărat artă. Sunt pasionată de lucrurile astea. Am făcut chiar nişte cursuri de debate, clasându-mă în primii 10 oratori, din vreo 80 şi ceva.

      Rep.: Ce vrei să faci după ce termini liceul?

      A. L.: Vreau să merg mai departe la UNATC. O să am un an greu pentru că am şi Bacul la Filosofie, Istorie şi Română, plus atestatul la Actorie, unde voi scrie despre regia de teatru românesc din ultimii 50 de ani. Mă pregătesc pentru Regie de Film.

      „Aş fi ipocrită să spun că sunt pasionată de Voiculescu”

      Rep.: Ce te vezi făcând în viaţă?

      A. L.: Nu vreau să merg prea departe cu exprimarea viselor mele. Mi-ar plăcea după facultate să plec, să pot face un master… Mai întâi să vedem cu facultatea. Dacă nu anul acesta, anul viitor, dacă nu atunci, peste doi ani… până intru.

      Rep.: Eşti pasionată de jurnalism? Ţi-a format cineva mâna?

      A. L.: Nu neapărat de jurnalism, ci de scris, în general. Mâna mi-a format-o mama, când m-a născut. Particip de vreo trei ani la concursuri naţionale, unde am luat nişte premii, am luat contact cu oamenii care mi-au dat sfaturi… În rest, am lucrat foarte mult cu mine şi am încercat să culeg câte ceva de peste tot.

      Rep.: Eşti pasionată de Voiculescu?

      A. L.: Aş fi ipocrită să spun că da. Am participat anul trecut la un concurs organizat de Biblioteca Judeţeană, i-am radiografiat puţin opera… Nu sunt adepta termenului de „scriitor mare”, pentru că eu cred că orice mare scriitor, dacă ar auzi nişte elogii ieşite din comun, nu s-ar simţi bine. Am venit aici fără să am idee ce voi face. Am aşteptat să văd ce îmi oferă excursia. Nu mai fusesem niciodată aici, la casa memorială. Chiar dacă nu am avut răbdare să ascult toată prezentarea făcută de administratorul casei, am descoperit lucruri noi în documentele expuse aici…

{loadposition zgalerie2940}