Am privit cu destulă detașare cele două reprize ale confruntării televizate dintre cei doi candidații la funcția de șef al statului, Klaus Iohannis și Victor Ponta. Am privit cu detașarea celui
care nu a așteptat un asemenea moment pentru a se decide cui îi va da votul duminică și cu detașarea celui pentru care adevărata “distracție”, adevăratul studiu de caz începe abia după încheierea duelului dintre cei doi.
Cu alte cuvinte, am fost mult mai interesat de reacțiile de după confruntări, atât ale mass-media, cât și ale alegătorilor de rând, după ce au văzut reacțiile atât de nesurprinzătorilor Iohannis și Ponta; primul, caracterizat de seriozitatea proprie etniei și a profesiei, celălalt, același farsor și mincinos care și-a copiat teza de doctorat.
Am făcut, însă, o constatare generală asupra reacțiilor de după cele două reprize ale dezbaterii. Românii, în general, nu sunt conștienți de faptul că, de
exemplu, cel care s-a apropiat de ceea ce spune Constituția acestei țări despre prerogativele șefului statului a fost președintele Emil Constantinescu. Nu mai fac alte comentarii, nici legate de mandatul său, nici de evoluția sa ulterioară, decât că profesorul universitar de la Geologie a înțeles și a aplicat legea fundamentală în litera și spiritul ei în ceea ce privește comportarea ca președinte.
Românii, în schimb, cu greu își imaginează un șef al statului care deschide gura doar atunci când este necesar: la sărbători naționale, în chestiuni care privesc starea națiunii, chestiuni de politică externă ori altele cruciale pentru națiune. Președintele României nu este precum al Statelor Unite, și șef al Executivului. Președintele României nu ar trebui să meargă din televiziune în televiune și să-și spurce adversarii ori pe cei ai prietenilor politici. Nici să mângâie pe creștet câte o divă politică. Cel puțin atât timp cât actuala Constituție este în vigoare.
Așadar, în spatele puținelor vorbe ale candidatului Uniunii Creștin Liberale, Klaus Iohannis, nu stă nici “subțirimea” politică, nici lipsa de cunoștințe în arta guvernării. Ci doar Constituția și respectarea ei cu sfințenie.
P.S. Faceți, vă rog, un scurt exercițiu și, fără a consulta Internetul, numiți-l pe președintele Germaniei. Și atunci veți înțelege multe.