Un bătrânel retras pe la Cornu, aflat în situația – după un sejur în pușcărie precedat de o ,,tentativă de sinucidere” în urma căreia erau pe punctul de ajunge după gratii mai mulți inși care i-au făcut pe plac în acele momente-de a-și număra singur ouăle, încearcă să-și resusciteze imaginea din tomberonul în care l-a aruncat istoria. Și unde-i stă atât de bine, mai ceva precum lui Dan Diaconescu după incidentul cu luptătorul Ciumac.
Fostul premier Adrian Năstase, în al cărui mandat libertățile cetățenești, printre care cel la libera exprimare a avut un loc aparte, au fost restrânse la maxim, mărturisește, pe același blog pe care scria panseuri și din celula în care și-a ispășit condamnarea pentru corupție, că nu înțelege rosturile politicii, ale guvernării actuale și nici ,,vânătoarea mediatică după infractori”. Este și normal; pentru Năstase, vânătoarea înseamnă, în cel mai bun caz, un carnagiu precum cele pe care le organizează la Balc, organizat de prietenul său cu nume de bancă. Deși, în vremurile sale de glorie, se organizau și vânători de ziariști sau de oameni din opoziție. Și mai este, cu siguranță, la mijloc, și regretul că instituția căreia el însuși i-a dat viață, pentru a vâna nași de tren ciubucari și, din când în când, câte un funcționăraș cu simpatii de opoziție ori neaservit total cauzei burgheziei roșii, a prins asemenea aripi încât se burzulește la un premier în funcție.
Un singur mare adevăr a spus premierul la aniversarea celor 65 de ani pe care i-a împlinit, când și-a amintit de circul așa-zisei tentative sale de suicid. Că a ajuns la adevărul vorbei cu groapa altuia; probabil și-a amintit, cum mulți români o fac, de stenogramele în care fostul premier Adrian Năstase făcea presiuni asupra ministrului de Jusție Stănoiu, care avea misiunea să grăbească soluționarea unor dosare penale întocmite pe numele unor figuri marcante ale opoziție de la acea dată.