E primăvară, anotimpul renașterii, cea mai frumoasă și mai îndrăgită perioadă din an. Totul capătă formă și culoare… florile, iarba, întreaga natură revine la viață după o lungă perioadă de hibernare. Anotimpul fericirii atinge apogeul de ziua florilor și un parfum suav se răspândește în adierea vântului. E atâta culoare și frumos… miroase a verde crud, a pământ, și acest miros îmi amintește de copilărie, de adolescență, de propria-mi evoluție pe această lume.
Aș vrea să cred că și noi, oamenii, suntem orânduiți după aceleași principii ca și natura. Că venim, ne trăim existența, învățăm, plecăm, apoi ne întoarcem și renaștem… ar fi frumos, nu? Este primăvară! Acum trebuie să iertăm, să zâmbim, să iubim, să dăruim, să nu încetăm să ne rugăm și să mulțumim pentru ceea ce avem!
Privesc cu recunoștință spre cer și mă simt binecuvântată că pot simți bucuria reînnoirii, bucuria unui nou început. Aș fi vrut să deschid larg ferestrele sufletului și să cuprind în el toată frumusețea care îmi bucură privirea, dar nu pot să nu simt umbra tristeții și revolta când știu că, în alt colț de lume, oameni nevinovați se află în suferință.
Jurnalele de actualități ale ultimilor zile ne-au adus știri și imagini tragice din Orientul Apropiat. Oare a început războiul? Ca răspuns la un atac cu arme chimice, ale forțelor guvernamentale siriene asupra unei localități controlate de rebeli, soldat cu morți și răniți, Statele Unite au lansat mai multe rachete ce au lovit baza aeriană de pe care au decolat aeronavele armatei siriene aducătoare de moarte. Imediat, după executarea acestor lovituri, Rusia a trimis în zonă o navă purtătoare de rachete în sprijinul guvernului sirian. Atac chimic, rachete, atrocități greu de imaginat, răniți, morți, acuze, declarații contradictorii… în antiteză cu primăvara noastră caldă pe care ne-am fi dorit-o în pace. Marile puteri ale lumii se joacă cu viitorul omenirii, refuzând să dea detalii despre planurile lor, amănuntele discutându-se în spatele ușilor închise. Nu este exclus ca lumea să fie târâtă într-un nou război în care, vrând, nevrând să fim și noi parte. Să ne amintim de profețiile Părintelui Antonie din Sietista și ale Părintelui Paisie care au spus că „Din Siria va începe al treilea război mondial! Rugați-vă neîncetat!“.
Ca un făcut, veștile triste au continuat. După atentatul care a avut loc la Londra acum câtva timp, în urma căruia și-a pierdut viața și o româncă, liniștita și pașnica Suedie a fost lovită din nou de un atac terorist…. Oare ce ne mai așteaptă? Urmează săptămâna Patimilor ori a început deja?
O lacrimă de tristețe să o lăsăm să cadă pe eșafodul acestei primăveri pentru ei, oamenii mai puțin norocoși decât noi.