Susține deputatul PDL Valeriu Alecu
Modificarea Codului Fiscal – printr-o ordonanță de urgență adoptată în luna decembrie a anului trecut, de Guvernul Boc – aduce nemulțumiri în zona Agriculturii, cel puțin în ceea ce privește impozitarea veniturilor provenite din arendarea terenurilor. Deputatul PDL Valeriu Alecu, membru al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice, a promis că, în momentul în care actul normativ va intra în dezbaterea Parlamentului, se va încerca corectarea acestuia, dar că, până atunci, va încerca să-i pună în gardă pe fermieri în legătură cu impozitarea veniturilor provenite din arendă.
“Ministerul de Finanțe a emis o ordonanță de urgență prin care aducea anumite modificări la Codul Fiscal. Una dintre aceste modificări viza veniturile obținute de cei care-și arendează terenurile agricole începând cu 1 ianuarie 2012. Aceasta (impozitarea, n.r.) a trecut prin ordonanță de urgență, un lucru care a deranjat în zona aceasta, a Agriculturii, dar să vedem când va ajunge în Parlament și ce putem corecta. Veniturile obținute din arendarea unui teren agricol se impozitează cu 16 la sută. Eu voi avea, în intervalul de timp următor, deplasări în teritoriu ca să discut cu fermierii, pentru că altfel vor avea mari probleme cu Fiscul dacă nu aplică aceste prevederi din Codul Fiscal, pentru că majoritatea lor nu știe acest lucru”, a spus vineri, pe parcursul unei conferințe de presă, deputatul Valeriu Alecu.
Nici Fiscul nu cunoaște modalitatea de calcul
Parlamentarul democrat-liberal spune, însă, că nu doar ferimierii sunt cei care nu știu exact modul în care se vor aplica impozitul în condițiile noilor prevederi din Codul Fiscal: “Ai un hectar de teren pe care-l dai în arendă în baza unui contract de arendare. Cel care a luat terenul de la tine s-a angajat că o să-ți dea 600 kilograme produs, să spunem grâu, sau echivalentul în bani. Presupunem că prețul este de 6.000 pe kilogram (0,6 lei/kg, n.r.), iar la 600 kilograme ar veni 3,6 milioane (360 lei, n.r.). La acești 3,6 milioane, ai drept de deducere 25 la sută, iar partea care rămâne se impozitează cu 16 la sută. Astfel încât, din 3,6 milioane, scazi impozitul agricol, iar cel care a cedat dreptul de folosință a terenului va primi mai puțin cu acești bani; acest impozit se reține la sursă, deci cel care a luat terenul în arendă este obligat să rețină acești bani și, pe data de 25 a lunii următoare, îi virează la Direcția de Finanțe, la Trezorerie. Este foarte important, fermierii nu știu, nu știu nici instituțiile care ar trebui să se ocupe cu chestiunea aceasta, pentru că apar probleme deosebite, mai ales la plata în natură, pentru că este greu să stabilești valoarea produsului”, a declarat Valeriu Alecu.
El a mai precizat că soluția, stabilită prin lege, pentru calculul valorii acestui impozit, este cea a stabilirii, la nivelul fiecărui județ, a unui un preț mediu pentru produsele supuse impozitării, prin consultarea direcțiilor agricole și prin legiferarea lor pe calea unor hotărâri de Consiliu Județean, în baza unui sistem folosit și până acum, dar care se referea doar persoanelor fizice autorizate care plăteau impozitul pe venitul net. “De data aceasta, este valabil pentru toată lumea, că ești înregistrat la Registrul Comerțului sau nu ești, veniturile din arendarea terenurilor agricole se impozitează”, a mai spus Alecu.
Interpelare parlamentară pentru precizări suplimentare
De altfel, deputatul Valeriu Alecu a și adresat, marțea trecută, o întrebare pe această temă ministrului Finanțelor Publice, Bogdan Alexandru Drăgoi, al cărei text îl reproducem intregral:
“La contractele de arendare a terenurilor agricole, unde plata arendei se face în natură (grâu, porumb), în cazul societăților comerciale din agricultură plătitoare de TVA, se plătește TVA? Dacă da, cum se calculează valoarea produsului acordat arendatorului?
La prețul negociat de părți (arendaș-arendator);
La prețul de cost stabilit pe baza facturilor la care s-a utilizat dreptul de deducere al TVA;
La prețul impus de organul fiscal (cum foarte adesea se întâmplă, invocând un anumit preț de piață, care oricum diferă de la o zonă la alta și de la o calitate la alta a produsului)”.