Profesor fiind şi colaborând la mai multe proiecte eco, s-a gândit că nu ar strica să aibă unul al său. Iniţial, au fost demarate procedurile pentru realizarea unui parc eolian, pentru care s-au obţinut toate autorizaţiile, însă a fost vândut unor investitori care îl puteau susţine financiar. Ideea despre ceea ce, în numai câteva luni, avea să devină o mare realizare, a venit în momentul în care a vrut să realizeze un sat tradiţional.
„Când am realizat că ne costă prea mult să restaurăm case ţărăneşti vechi şi tot căutând pe internet idei despre ce am putea să facem, am dat peste casele cob, care mi s-au părut interesante. Am văzut că e o tehnică nouă şi am zis să încerăm”, susţine realizatorul proiectului Cob Village de la Berca, Nicoleta Marin. Nimic altceva decât construcţii dintr-un amestec de pământ lutos, nisip, bazarcă, paie de grâu sau de orz şi apă, fără cofraje, cărămizi sau chimicale, amestecate până devin un aluat. A adunat cât mai multe informaţii, au cerut ajutorul unui arhitect de la Timişoara, care realizase deja prima casă de cob din România şi a pornit la treabă. În iunie 2013 i-a pus piatra de temelie, iar acum minisatul eco, format din cinci case de cob, construit, în tot acest timp, cu ajutorul vecinilor şi al prietenilor, a prins deja contur la ieşirea din localitatea Berca, către Mănăstirea Răteşti. Ce a ieşit din mâinile lor, greu se poate descrie în cuvinte. Casele sunt aproape rotunde, nu au muchii, nici colţuri, ferestre unicat, fiindcă luneta unei Dacii bătrâne a ajuns luminator, iar celelalte geamuri sunt ferestrele, ca nişte ochii ai casei. Totul este lin, blând şi parcă duios ca o vorbă de bunic sfătos. „A fost mai greu la început până ne-am învăţat cu tehnica cob, pentru că, deşi am colaborat cu arhitecta Ileana Mavrodin, ea nu a participat la lucrări efectiv. Deşi aceasta spune că sunt costuri mici pentru ridicarea unei astfel de construcţii, eu n-aş spune că este chiar aşa. Din punctul de vedere al materialelor, poate da, iar noi am avut noroc că în zona Berca este pământul lutos, dar dacă nu-l aveam, trebuia adus din altă parte, şi automat erau alte costuri. Se adaugă nisip, piatră, paie, pe toate trebuie să ţi le procuri. Iar ca să ridici construcţia, este nevoie de forţă de muncă, multă forţă de muncă şi îţi trebuie mulţi prieteni ca să poţi să realizezi un sat atât de mare”, spune Nicoleta Marin.
În tot acest timp, au colaborat foarte bine cu Paul Axinte, cel care a construit la Sângeorz Băi casa din baloţi de paie şi care le-a împărtăşit din experienţa lui. „Noi am experimentat absolut tot ceea ce am făcut acolo.
S-au făcut multe încercări pentru a obţine un amestec cob bun, pentru a găsi cea mai bună soluţie de a face legătura între lemn şi cob, pentru a găsi cel mai bun amestec pentru tencuieli, pentru că şi acestea sunt tot naturale, iar acum ne putem apuca oricând să facem altele, pentru că ştim despre ce este vorba”, mai spune realizatorul proiectului. Ce le face deosebite, însă, sunt materialele folosite. De la lemn brut, noduri de lemn, parbrize, sticle, borcane, toate prinse în lutul modelat cu mare măiestrie şi dăruire. „Casele, deşi la fel, sunt unice, deoarece sunt modelate manual. Acesta este avantajul unei astfel de construcţii: reflectă starea sufletească pe care o are fiecare. Poţi să faci formele pe care ţi le doreşti, pentru că le modelezi cu mâna. Nu poţi construi o casă cob dacă nu ai o atitudine pozitivă, pentru că se pune foarte mult suflet în ele, în executarea lor. N-o să reuşeşti să le faci dacă eşti nervos, ai nevoie de o linişte interioară”, mai spune Nicoleta Marin.
Acum, proiectul se apropie de final. Unele căsuţe, cu diverse nişe ce ies în evidenţă, au fost văruite cu var stins pe loc, la care s-a adăugat ulei de in pentru ca acesta să se modeleze mai bine pe cob. Deosebit de interesant este că varul a fost colorat cu lut, iar pentru asta s-a căutat lut de diverse culori în tot judeţul, pentru a obţine mai multe nuanţe naturale. Tencuiala exterioară este un amestec de nisip, păr de capră, balegă de vacă şi foarte puţină apă, combinaţie care oferă o duritate foarte bună. Se fac drenajele şi urmează aleile pavate cu piatră de Siriu. Fiecare casă are patru camere şi patru băi, cu intrări separate din interiorul satului. Băile vor fi tencuite cu Tadelakt, o tencuială naturală originară din Maroc, alt aspect deosebit al casei, care va transforma totul într-o suprafaţă impermeabilă, fără a fi necesară faianţa. Tencuiala a fost comandată în Germania, cu costuri mai mici decât ar fi fost achiziţionată din România, şi va fi dată în primăvară, pentru că este nevoie de o temperatură constantă în timpul aplicării.
Acoperişul pe care creşte iarba
Peste două săptămâni va fi pus acoperişul, un alt aspect interesant al acestor case. Un acoperiş verde la propriu şi eco, cu plante de sedum care cresc pe un pământ special, un acoperiş de tip extensiv, care nu trebuie tuns şi rezistent atât vara cât şi iarna. Acoperişul verde este un concept nou şi inovator în domeniul construcţiilor.Acest acoperiş este hidroizolant, iar plantele care cresc pe el absorb umezeala din precipitaţii. Aceste materiale neconvenţionale protejează locuinţa de temperaturile extreme, asigurând în interior un ambient plăcut, cu o temperatură constantă.
După ce minisatul eco va fi finalizat, se doreşte ca în centru să fie amenajată o piaţă locală, unde să fie promovaţi producătorii autohtoni, cu cârnaţi, pastramă, brânză de capră, covrigi.
Dorinţa proprietarilor este ca minisatul de cob, această operă de artă unică şi irepetabilă, să fie inclus într-un circuit turistic ecologic, ţinta fiind atât turiştii români, cât şi străini, care înţeleg această tehnică eco, cu scopul declarat de a scoate în evidenţă frumuseţea peisajelor naturale ale ţinutului Buzăului, prea puţin promovate, şi de a-i apropia pe oameni cât mai mult de natură, făcându-i mai sensibili faţă de atenţia care trebuie acordată mediului înconjurător. Iar pentru asta va fi continuată colaborarea cu proprietarul Casei Verzi de la Sângeorz Băi, Paul Axinte, care, momentan, locuieşte şi lucrează în Belgia, însă doreşte să-şi promoveze tot ţinuturile natale româneşti. „În iunie 2014, dorim să primim şi primul grup de turişti”, spune Nicoleta Marin. Nu ar fi primul contact cu vizitatorii. În luna iulie, acolo au avut loc două workshop-uri, cu participanţi din mai multe oraşe ale ţării, care au experimentat tehnicile de construcţie a cobului. Următorul workshop urmează să fie organizat atunci când va fi aplicată tencuiala de tadelakt.