Privesc şi eu, ca marea majoritate a românilor, la scena publică şi rămân uimit. Este clar! Adevărata criză a României este aceea a resursei umane prezentă în politică. Un soi de indignare facilă ne poate transforma pe rând în persoane care abandonează o luptă cu personaje insalubre, imorale, cu un trecut „incert” şi un viitor „prefigurat” pe bunul simţ al oamenilor simpli, care încă mai cred în culori şi în simboluri, deşi, este clar că acestea au devenit „goale” de conţinut calitativ.
Privesc şi eu, ca marea majoritate a românilor, la scena publică şi rămân uimit. Este clar! Adevărata criză a României este aceea a resursei umane prezentă în politică. Un soi de indignare facilă ne poate transforma pe rând în persoane care abandonează o luptă cu personaje insalubre, imorale, cu un trecut „incert” şi un viitor „prefigurat” pe bunul simţ al oamenilor simpli, care încă mai cred în culori şi în simboluri, deşi, este clar că acestea au devenit „goale” de conţinut calitativ.
Imaginea clasei politice nu este bună niciunde, însă, în România zilelor noastre, politicianul şi impostorul încep să se apropie ca imagine. Personaje faraonice, avari „obsceni”, mincinoşi notorii şi narcisişti obsedaţi populează, în haite, un spaţiu public, clădindu-şi „cariera” pe nefericirea cetăţeanului de rând.
Noi, românii, avem inteligenţe, valori, oameni morali care nu ies din rând de teama unor pâlcuri avide cu pusee de autoritarism şi excese fanatice de putere.
Românii au privit cu oarecare „seninătate” aceste realităţi, sperând că va exista o primenire a generaţiilor. Din păcate însă, filtrele de „epurare” au fost înfundate, iar mizeria umană a unor reprezentanţi ai tinerei generaţii intraţi în politică a depăşit defectele „mentorilor”. Era de aşteptat, de fapt, ca aşchia să nu sară departe de trunchi! Dar, românul, răbdător prin definiţie, a tot sperat într-o primenire „biologică”. Din păcate, din încrederea românilor nu s-a născut un rod mai de soi decât cel pe care l-au gustat anterior, cules din solul roşu, ci indivizi corupţi de fragezi, prea puţin grijulii pentru a-şi păstra demnitatea, iubitori ai îmbâcsirii morale. Aceşti „tineri”, tineri în fapt doar la trup, nu şi la suflet, aruncaţi de maeştrii „morali” sau de sânge în vâltoarea vieţii publice, au ambiţie chinuită de a reuşi, mari nevoi ce trebuie satisfăcute, o morală îngăduitoare şi nicio credinţă. Lipsiţi de orice apetit pentru muncă, trăiesc într-o trândăvie elegantă, chiar luxuriantă, pendulând atitudinal între tiranie şi dezordine. Din păcate, prin poziţiile pe care le ocupă, fără să le merite, în diferite zone, la vârful unor structuri statale sau comunitare, ei afectează viaţa a milioane de oameni şi răpesc viitorul unei generaţii de tineri, de bună calitate morală şi intelectuală, care nu-şi mai găsesc locul .
Fără îndoială, politica nu este un domeniu plăcut din cauza faunei care a pătruns, populează şi vegetează în instituţiile statului, însă tinerii merituoşi, oamenii curaţi, autentici, nu au voie să mai lase treburile publice pe mâini murdare, depăşind „idiosincrazia” la viaţa politică.
Credinţa, cinstea, educaţia, munca, viziunea, loialitatea, inteligenţa emoţională, umanitatea caldă, retorica rafinată, integritatea, respectul, competenţa şi simţul practic sunt soluţiile reale pentru această ţară. Altfel, vom fi martorii şmecheriei ieftine, spectacolului naufragiului şi încăierărilor care au transformat viaţa publică românească într-un spaţiu barbar, fetid, toxic pentru români şi România.
Paul NEGOIŢĂ este preot, consilier municipal, directorul Şcolii Sanitare Buzău