Ascultatul telefoanelor, convocările la DNA, perchezițiile, arestările și tot ceea ce ține de aparentul carnaval actual, atât de mediatizat, ar putea părea unora ceva nefiresc, ceva similar decretării unei grave alerte naționale
înaintea unui iminente catastrofe. Buboiul corupției, odată spart, își întinde puroiul peste toată clasa politică. Ceea ce se întâmplă acum e o reacție firească, de legitimă apărare, a Statului. Un stat slăbit de puzderia de căpușe politice și nu numai. Un stat în care mai există juriști, judecători, procurori, polițiști și servicii secrete cu oameni educați în spiritul și litera legii, cum se spunea, ironic, odinioară.
Mulți indivizi, precum Adrian Năstase, au avut momente idioate când au crezut că ei sunt Statul. Până și anonimul birocrat din cine știe ce ungher administrativ, dacă i se ivește ocazia vreunui mic gheșeft, are pusee de autoritate strigând isteric, în fața vreunui amărât, că el e Statul, uitând că e doar un reprezentant angajat al acestuia, indiferent de atribuțiile sau de vremelnica sa funcție: președinte, prim-ministru, senator sau oarece încasator de taxe transformate de oribila clasă politică în biruri. Statul nu este o metaforă. {i nicio adunătură concretă de indivizi puși pe căpătuială.
Exceptând formele de convețuire primitivă, el, Statul, e forma supremă a civilizațiilor dintotdeauna: „Instituție suprastructurală, instrument principal de organizare politică și administrativă prin intermediul căruia se exercită funcționalitatea sistemului social și sunt reglementate relațiile dintre oameni; teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație; țară” (DEX). Găsiți undeva, în această definiție, numele lui Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu?
Se spune că toată această eradicare națională a corupției, similară cu o operație fără anestezie, ar fi făcută la indicațiile și presiunile UE și ale SUA. Eu cred că oamenii cinstiți din instituțiile statului acționează hotărât doar acum nu din cauza unor presiuni din exterior, ci pentru simplul fapt că acum au sprijin și garanții ferme, din afară, că nu li se va întâmpla nimic. Zadarnic aruncă partidele pisica unul în curtea celuilalt, spunând că actualele anchete și arestări au iz politic. Prilej de satisfacție pentru omul simplu, lacrimi amare pentru hoțul de elită: „S-a trezit Statul!”. Tocmai când unii impostori începuseră să creadă că ei sunt Statul!
Mai pe românește spus, timp de un sfert de secol, câteva grupuri infracționale organizate au confiscat Statul, i-au despuiat visteria, i-au furat pădurile și tot ce s-a putut fura. Restul se știe. Cităm dintr-un clasic aflat, încă, în libertate: „Deci, automat, suntem beliți” (Viorel Hrebenciuc, fost vicepreședinte al Camerei Deputaților).