Însoţit de Vlady Cnejevici şi Teo Boar, adică trupa The Blue Workers, Gyuri Pascu a concertat joi la Buzău, evenimentul făcând parte din turneul de promovare al noului său album, Electromagnetic Love. Chiar dacă în sală nu s-au aflat decât puţin peste 100 de spectatori, asta probabil şi pentru că evenimentul a fost programat în timpul săptămânii, polivalentul artist a încântat audienţa cu un repertoriu mai mult decât variat.
Gyuri Pascu a cântat pe lângă piesele noi sau cele vechi, precum „Africa”, „Instalatorul”, şi melodii din repertoriul internaţional – de la „Living Next Door to Alice”, „What a Wonderful World” şi până la „O Sole Mio”.
La finalul concertului organizat de ADRENALITERA, Gyuri Pascu a vorbit despre amintirile care îl leagă de Buzău.
Reporter: Vorbiţi-mi despre noul album.
Gyuri Pascu:Se numeşte Electromagnetic Love şi nu am ales acest titlu în mod întâmplător. Albumul vrea să creeze acest câmp electromagnetic al iubirii care există de fapt, dovadă că ştiinţa a demonstrat că este foarte important ceea ce gândim pentru ca iubirea să salveze chiar tot Pământul. Aşa că am încercat să realizez acest câmp electromagnetic îmbinând mai multe stiluri muzicale, dar având aceeaşi idee: iubirea înnobilează.
Rep.: Aţi spus pe scenă ceva de o colaborare cu fiica dumneavoastră…
G. P.:Da. M-am bucurat că am reuşit să o conving să cânte la saxofon tema unei piese de pe album. Ea la saxofon cântă doar din hobby; a învăţat singură. Are 16 ani şi este olimpică la pian. A luat locul II pe ţară chiar acum o săptămână şi sunt foarte mândru de ea. Tot sper să mai colaborez cu ea şi la pian atunci când va vrea. Deocamdată m-am bucurat că a cântat la saxofon.
Repetiţii la Casa Armatei în stagiu militar
Rep.: Este o întâmplare că aţi ales să deschideţi turneul de promovare al albumului la Buzău?
G. P.:Nu e o întâmplare. Cu celălalt album, „La jumătatea vieţii”, am încheiat turneul apoteotic la Buzău. A fost senzaţional, am făcut un mare chef cu prietenii mei din Buzău. Venind şi cântând de multe ori şi cântând la BLUZ~U ne-am îndrăgostit tare de publicul buzoian care respiră muzică. Eu am făcut armata aici şi am cunoscut nişte muzicieni foarte buni. Era super buni încă de atunci, din anii 80. I-am cunoscut pe George Nicolescu, pe Laurenţiu Cazan, pe Costel Petrescu – care este acum în Germania, Jean Petrescu, Geambaşu, băieţii de la Demos care pe atunci erau în liceu… Noi repetam la Casa Armatei, iar ei repetau la Liceul Eminescu.
Rep.: V-aţi păstrat prietenii la Buzău?
G. P.:Daaa! Chiar acum am fost aşteptat de prieteni care ne-au dus la un restaurant mic să mâncăm ceva. Mă simt minunat aici! Chiar dacă armata este un lucru greu, pentru mine ea adus o grămadă de amintiri deosebite legate de Buzău. Pot spune chiar că sunt bucuros că am fost dat în aceea perioadă la lopată la construirea Casei Tineretului şi că am lucrat la o stradă care pe atunci nu era asfaltată, iar acum a devenit Bulevardul Unirii. Sunt bucuros că am contribuit şi eu la ceva în Buzău.