Pentru a doua oară în patru luni, premierul Victor Ponta afirmă, în faţa oamenilor de afaceri străini, că el se află în fruntea unui Guvern pro-business, „angajat (…) în asigurarea stabilităţii şi predictibilităţii pentru toţi investitorii, pentru că aceasta este cheia pentru toate companiile”. Prima dată, în iunie, s-a exprimat în „inima” capitalismului şi puterii financiare europene, Deutsche Bank, iar în octombrie şi-a recitat declaraţia în faţa businessman-ilor americani. Nu ştim ce l-a animat pe primul ministru să se lanseze în asemenea afirmaţii, dar este clar că a jignit profund nu numai inteligenţa auditoriului străin, dar chiar şi pe cea a oamenilor de afaceri români care i-au citit prin presă elucubraţiile.
Victor Ponta conduce un guvern care s-a remarcat, de-a lungul timpului, prin multe decizii sau luări de poziţie. Dar, fără excepţie, toate au avut drept numitor comun mai degrabă comportamente anti-business decât atitudini pro-business.
Cel mai recent exemplu este chiar Codul insolvenţei, care conţine măsuri ce îngreunează procedura de reorganizare şi o fac aproape imposibil de accesat, destabilizează mediul de afaceri şi determină intrarea în faliment a zeci de societăţi care, deşi ar avea şanse de redresare, nu se vor putea reorganiza doar într-un an. În consecinţă, va creşte şi şomajul, şi povara asupra economiei româneşti. Practic, în loc de reindustrializare privată şi un mediu de afaceri asanat, România este aruncată într-o dezindustrializare accelerată. Nu a uitat însă de introducerea unor articole “speciale” îndreptate împotriva presei.
Alte măsuri anti-business a fost şi cele legate de impozitul forfetar sau de plata TVA la încasare.
Tot împotriva mediului de afaceri a fost şi adoptarea, în primăvară, a Ordonanţei de Urgenţă privind timbrul de mediu. Ştie Victor Ponta că, din această cauză, piaţa finanţărilor prin leasing a maşinilor second-hand a fost blocată, iar companiile de profil şi dealerii auto au pierdut bani serioşi? În sediul Deutsche Bank, premierul nostru tânjea la comparaţia cu politicianul socialist Gerhard Schroeder, supra-numit „prietenul patronilor”. Fără doar şi poate, este şi Ponta prieten cu mulţi patroni. Dar, probabil, din cu totul alte motive, şi nu pentru că ar fi sau ar putea deveni, precum fostul cancelar german, o persoană pragmatică în susţinerea mediului de afaceri, care militează pentru modernizarea economică dincolo de influenţe partizane.
Culmea ironiei! Gerhard Schroeder a fost membru în Consiliul de Supraveghere al Volkswagen. Timbrul de mediu, mai apoi reducerea deductibilităţii fiscale a cheltuielilor cu autovehiculele şi limitarea amortizărilor fiscale a maşinile de firmă sunt decizii menite să reducă tocmai atractivitatea industriei auto.
Atitudinea anti-business a Guvernului rezultă şi din refuzul de a introduce în Constituţie prevederea potrivit căreia „creanţele împotriva statului au acelaşi regim juridic ca şi contribuţiile fiscale”. Prin adoptarea acestui amendament constituţional, statul ar fi fost obligat să suporte, precum orice contribuabil din România, dobânzi şi penalităţi dacă întârzie plăţile. Dar premierul s-a opus. Personal.
Pe de altă parte, predictibilitatea pe care Guvernul a clamat-o în faţa oamenilor de afaceri germani şi americani este cea mai mare probă de ipocrizie la care am fost martori. De când a ajuns la Putere, Cabinetul Ponta a demonstrat permanent că singura sa viziune economică nu este decât creşterea taxelor, ignorând cu obstinaţie propunerile făcute, culmea!, tocmai de reprezentanţii Camerei de Comerţ Româno-Americane (AmCham) sau de Consiliul Investitorilor Străini.
Nu este nicio întâmplare că fluxurile de investiţii directe în România s-au diminuat şi că băncile străine sunt în proces de retragere dintr-o ţară în care pierd bani.
Atitudinea duplicitară a Guvernului faţă de mediul de afaceri transformă România într-o destinaţie atractivă doar celor dornici să dea tunuri şi nu unor investiţii străine directe cu caracter productiv şi cu valoare adăugată crescută.