Sunt un adept al ideii că mulţimea are dreptate şi atunci când greşeşte. Mai ales când e vorba despre istoria clipei.
Când eşuăm la vot şi câştigă cine nu trebuie, datorită majorităţii, parcă văd o manevră moromeţiană, un fel de a scăpa de paraziţi băgându-i cât mai grabnic în urnă. Panta Rhei (totul curge). Urna a devenit un fel de closet public. Se votează şi după aceea se trage apa. Vox Populi, Vox Dei.
Scriu aceste câteva cuvinte stârnit de postarea unui anume domn Ionel, care, pe data de 6 octombrie a.c., referindu-se la un articol publicat în ziarul OPINIA despre Adunarea Generală ADI „Buzău 2008, care se referea la nişte şmecherii făcute cu mâinile în buzunarele altora, vine cu o ideea genială: „Să pună apometre pentru apa meteorică şi plătim cât înregistrează”.
Este vorba despre eterna Companie de Apă Buzău, reprezentantă inclusiv a norilor pe judeţul Buzău. Colonelul picăturilor de ploaie, un teasc oarecare, nu se dă dus, e mai al dracului decât ploaia anuală cu „piatră” de peste viile de la Pietroasele. Face pagube meteorice, meteoritice şi mioritice.
Dacă e să luăm în serios propunerea domnului Ionel, facturile pentru apa meteorică ar trebui să vină separat de cele ale Companiei de Apă şi să aibă trecut, la locul potrivit, contul Celui de Sus. De restul problemelor administrative se pot ocupa funcţionarii Cerului, sau sutele de contabili adormiţi prin cimitirele municipiului nostru.