Mi-am propus ca, a doua zi după ce Înalta Curte de Casație și Justiție va pronunța decizia definitivă în cazul fostului deputat de Buzău Gheorghe Coman – și, bineînțeles, în cazul în care aceasta va prevedea o pedeapsă cu executare -, să inițiaz o petiție prin care să cer grațierea sa. Să mă explic.
De ieri, circulă pe rețelele de socializare o petiție similară privindu-l pe fostul căpitan al Naționalei de fotbal, Gheorghe Popescu. Acesta din urmă este numit de către inițiatori ,,simbol național” și, în favoarea cererii, se argumentează faptul că prejudiciul creat de acesta a fost recuperat. Și, aș mai adăuga eu, Gheorghe Popescu și-a recunoscut fapta în fața instanței de judecată, spre deosebire de ceilalți co-inculpați din dosarul transferurilor, care au susținut sus și tare că ar fi nevinovați.
Punând totul la un loc, constat că toate aceste argumente ar putea fi valabile și în cazul lui Gigioacă. Simbol național – ori măcar local – poate fi numit fără să roșești, atât timp cât va rămâne în istorie drept parlamentarul arestat după ce a primit șpagă 3.100 de lei și o sticlă de ,,Jivă”. La fel ca și Gică Popescu, și-a recunoscut fapta, iar prejudicul va fi – dacă nu cumva o fi și fost – recuperat.
Lăsând, acum, gluma la o parte, nu mă pot abține să nu spun că până și un scenriu absurd și de prost gust precum cel de mai sus are toate șansele de reușită, atât timp cât trăim într-o țară am ajuns să auzim un fost premier liberal al României să-i numească pe Ion Ilescu și Adrian Năstase ,,bărbați de stat”, în condițiile în care primul a beneficiat de o conjunctură favorabilă și nu a ajuns în pușcărie, iar cel de-al doilea este un recidivist care își ispășește pedeapsa în penitenciar.