* Impresionanta construcţie este acum un focar de infecţie
Monument istoric, Gara din Râmnicu Sărat era la sfârşitul secolului al XIX-lea cea mai frumoasă carte de vizită a oraşului. Construită iniţial departe de oraş, actuala gară este cea de-a doua construcţie de acest tip, aşezată mai aproape de oraş în urma repetatelor interpelări ale deputaţilor râmniceni I. C. Grădişteanu, Iosef Oroveanu şi C.C. Datculescu, conform “Gazetei Săteanului” din ianuarie 1891.
* Impresionanta construcţie este acum un focar de infecţie
Monument istoric, Gara din Râmnicu Sărat era la sfârşitul secolului al XIX-lea cea mai frumoasă carte de vizită a oraşului. Construită iniţial departe de oraş, actuala gară este cea de-a doua construcţie de acest tip, aşezată mai aproape de oraş în urma repetatelor interpelări ale deputaţilor râmniceni I. C. Grădişteanu, Iosef Oroveanu şi C.C. Datculescu, conform “Gazetei Săteanului” din ianuarie 1891.
Odinioară, râmnicenii străbăteau Bulevardul Gării în frumoasa trăsură a lui Carabelea, gara fiind loc de plecare sau de sosire, loc de întâlnire şi regăsire. Negustori cu vată pe băţ şi halviţă, doamne cu pălării frumos colorate şi boruri largi, domni în frac cu cravate colorate sau papioane străbăteau vioi aleile pavate ale gării.
După 1990, Gara Râmnicu Sărat a intrat în proprietatea CFR, iar clădirea şi terenul aferent se află în “zona de siguranţă”, astfel că tot ce există aparţine centralei societăţii respective. O vreme, gara a adus, cu siguranţă, profit. Din cauza traficului mare din această perioadă, numeroase firme se înghesuiau să ocupe un spaţiu comercial în această zonă.
Astăzi însă, constatăm că totul nu este decât o ruină şi un focar de infecţie. Starea zonei este deplorabilă: aleile pavate sunt sparte, trotuarul – sau ce mai există din trotuarul cel vechi este veşnic murdar -, spaţiul verde din perimetrul rampei a devenit rampă de gunoi şi loc de refugiu pentru câinii comunitari. Dacă vrei să eviţi ieşirea prin gară şi preferi o alee, trebuie să ştii că s-ar putea să intri într-o adevărată aventură. Să nu mai discutăm despre trecătorii grăbiţi care aruncă şi ei resturile, dar poate că aceştia au o scuză, dată fiind lipsa tomberoanelor şi a coşurilor de gunoi.
Din păcate, soluţii de reabilitare a zonei şi a clădirii nu se întrevăd, atâta vreme cât responsabilii CFR nu acceptă nici măcar ajutor de la autorităţile locale sau de la voluntarii râmniceni. Dacă mai ţinem cont şi de situaţia dificilă prin care trece Societatea Naţională a Căilor Ferate Române, ne aşteptăm ca gara noastră să devină o adevărată problemă pentru municipiu.
{vsig}articole/2012/11/08/gara_ramnic{/vsig}