Anunţata fuziune dintre Partidul Mişcarea Populară şi Uniunea Naţională pentru Progresul României găseşte organizaţia judeţeană a formaţiunii politice conduse de fostul preşedinte Traian Băsescu fără preşedinte. Aceasta pentru că liderul interimar al PMP Buzău, colonelul de poliţie în rezervă Ion Marin, şi-a dat demisia din funcţie după aproximativ o lună de când a fost numit, gest care însă nu ar avea nicio legătură cu procesul de fuziune cu progresiştii. El susţine că şi-ar fi dat demisia cu mult înaintea începerii discuţiilor legate de fuziune purtate la nivel central între Traian Băsescu şi Valeriu Steriu, mai precis în urmă cu zece zile, pe 4 iunie. Ion Marin a declarat pentru OPINIA că va rămâne simplu membru de partid şi că, bineînţeles, îşi va păstra funcţia de consilier local pe care a câştigat-o la alegerile din 5 iunie.
Liderul judeţean al UNPR, senatorul Constantin Popa, a declarat, tot ieri, pentru OPINIA, că, deocamdată aşteaptă de la Bucureşti indicaţii legate de modul în care se va realiza, efectiv, fuziunea la nivelul organizaţiilor din teritoriu. ,,Noua conducere a Partidului Mişcarea Populară va stabili nişte reguli, peste o săptămână va avea loc Congresul de unificare şi atunci vom şti mai multe”, a spus Popa, care nu ne-a putut confirma informaţia conform căreia s-ar fi stabilit ca organizaţiile judeţene să fie conduse, acolo unde este posibil, de parlamentari.
Cine va prelua conducerea PMP Buzău?
În mod teoretic, conducerea organizaţiei judeţene a Partidului Mişcarea Populară ar putea fi preluată de senatorul Constantin Popa, ca singur parlamentar buzoian care va face parte din această formaţiune politică, dar căruia i s-ar putea reproşa, de către conducerea centrală, rezultatul slab obţinut la alegerile din 5 iunie.
Pe de altă parte, au apărut deja zvonuri conform cărora noua construcţie ar fi deosebit de interesantă pentru deputatul Adrian Mocanu, a cărui formaţiune politică, Partidul Social Românesc, a obţinut un rezultat notabil la locale, respectiv doi consilieri locali la Buzău, doi consilieri judeţeni şi un primar de comună. Acest lucru s-ar putea lovi însă de opoziţia liderului naţional PMP Traian Băsescu, aşa cum s-a întâmplat înainte de alegerile locale, dar ar putea explica şi decizia bruscă de a demisiona a fostului lider Ion Marin, care s-a opus din răsputeri înscrierii lui Mocanu în partid.
Marin s-a retras pentru a se alătura echipei primarului Toma?
Pe de altă parte, demisia lui Marin s-ar explica şi prin posibilitatea ca acesta să preia comanda Direţiei Poliţie Locală din cadrul Primăriei Buzău, mai ales după ce acesta şi-a manifestat în mod public simpatia faţă de deciziile primarului Constantin Toma din prima lună de mandat. ,,L-am cunoscut cu mulţi ani în urmă… Dumnealui era senator, eu poliţist operativ… Toma Constantin, afacerist, Marin Ion investigator în marea violenţă… A fost o strângere de mână şi-atât… Peste ani, adversari politici pentru ocuparea fotoliului de primar al Buzăului…
Am rămas cu acelaşi respect unul faţă de altul… Dacă îl respect pe Băsescu ca cel mai bun politician român, pe Toma îl respect pentru ceea ce a demarat pentru «lecuirea» Primăriei Buzău! Întotdeauna mi-au plăcut oamenii decişi! Domnule Primar, dacă vă păstraţi atitudinea adoptată, vă susţin necondiţionat!”, a scris pe Facebook Ion Marin, pe 7 iulie.
La aceeaşi dată, el făcea o paralelă între Constantin Boşcodeală şi Constantin Toma: ,,Primul a acceptat că Primăria Buzău este un loc în care interesele de grup primează în detrimentul nostru, al celor mulţi… A girat fărădelegi cu zâmbetul pe buze şi «diplomaţie»… Al doilea: atipic pentru un partid asociat cu cele mai dubioase afaceri de tip mafiot… A făcut în câteva zile ceea ce nu credea nimeni că se va întâmpla vreodată într-un Buzău încorsetat în interesele unui «mănunchi» de afacerişti veroşi… Să-i dăm credit Primarului Toma… cel puţin prin prisma a ceea ce a demarat…”, a postat Ion Marin pe aceeaşi reţea de socializare.
Documentar: ,,Partidul interesului naţional” dispare
Uniunea Naţională pentru Progresul României – partid care s-a format din parlamentari traseişti, a intrat în Parlament fără a trece testul alegerilor pe cont propriu, jucând fie cu partide de dreapta, fie cu Partidul Social Democrat, sub pretextul ,,interesului naţional”, mereu la guvernare – îşi încheie existenţa după şase ani, fiind ,,absorbit” de Traian Băsescu. Practic, prin decizia de a fuziona prin absorbţie cu Partidul Mişcarea Populară, decizie anunţată marţi de Traian Băsescu, UNPR dispare de pe scena politică, la şase ani de la înfiinţare. Opţiunea de a se întoarce la primul partener politic, Traian Băsescu, vine ca soluţie pentru ambele partide, după alegerile locale şi în perspectiva alegerilor parlamentare. Anunţul a fost făcut după ce liderii UNPR ar fi negociat o fuziune şi cu PNL şi deşi formaţiunea avea un parteneriat cu PSD.
UNPR a gravitat în cei şase ani în jurul lui Gabriel Oprea, personaj controversat care, în prezent, este urmărit penal în două dosare, acuzat de plagiat şi care a renunţat recent la şefia partidului şi a anunţat că nu va mai candida la alegerile parlamentare.
Uniunea Naţională pentru Progresul României a fost înfiinţată în primăvara anului 2010, drept ,,construcţie politică de centru-stânga, având în centrul ei interesul naţional”. Bazele formaţiunii au fost puse însă din 2008, când mai mulţi parlamentari de la Partidul Social Democrat, Partidul Conservator şi chiar Partidul Naţional Liberal şi-au abandonat partidele şi s-au constituit ca grup independent. La congresul din mai 2010, Marian Sârbu a fost ales preşedinte, Cristian Diaconescu – preşedinte de onoare şi Gabriel Oprea – preşedinte executiv. La scurt timp de la înfiinţare, partidul intră la guvernare alături de Partidul Democrat Liberal şi Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, în Cabinetul Emil Boc. În echipa guvernamentală, Gabriel Oprea deţine funcţia de ministru al Apărării, iar Cristian Diaconescu pe cea de ministru de Externe, două portofolii extrem de importante pentru un partid care nu participase la niciun fel de alegeri. După demisia Cabinetului Boc din februarie 2012, UNPR va continua să asigure majoritatea şi să facă parte din guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu. Cabinetul Ungureanu este însă demis prin moţiune de cenzură, în mai 2012, puterea fiind preluată de noua majoritate formată din PSD şi PNL (USL).
Odată cu ieşirea de la guvernare, Marian Sârbu renunţă la şefia partidului, iar Gabriel Oprea este ales preşedinte. Părăsind parteneriatul cu PD-L, UNPR face alianţă cu PSD, în Alianţa de Centru-Stânga (ACS). Ulterior, UNPR se alătură USL. În decembrie 2012, s-a pus problema fuziunii prin absorbţie cu PSD, însă discuţiile nu s-au finalizat. Trecerea partidului din tabăra PDL în cea a PSD îl determină pe preşedintele de onoare Cristian Diaconescu să demisioneze din partid, el fiind numit consilier prezidenţial al lui Traian Băsescu în 2012.
La alegerile parlamentare din decembrie 2012, UNPR obţine, pe listele USL, zece locuri în Camera Deputaţilor şi cinci locuri în Senat. Din cauză că nu a avut numărul minim de aleşi pentru a forma un grup, parlamentarii UNPR s-au alăturat grupului PSD şi au intrat la guvernare, în Cabinetul Ponta, Gabriel Oprea fiind numit vicepremier. În iunie 2015, UNPR a fuzionat prin absorbţie cu Partidul Poporului–Dan Diaconescu. UNPR iese de la guvernare în noiembrie 2015, odată cu demisia premierului Victor Ponta, pe fondul tragediei din Colectiv. Tot atunci, Gabriel Oprea devine personajul central al scandalului declanşat de moartea poliţistului Bogdan Gigină, care a murit în timp ce deschidea coloană oficială a vicepremierului.
În martie 2016, Gabriel Oprea şi-a anunţat demisia din fruntea partidului, fiind urmărit în două dosare penale. El l-a desemnat însă pe Valeriu Steriu drept succesor, acesta fiind ales preşedinte al UNPR, fără probleme, la indicaţiile lui Oprea. În iulie, Oprea s-a retras din partid, anunţând că rămâne senator independent şi nu va mai candida pentru un nou mandat.