Moment emoţionant, vineri 28 septembrie, în aula Bibliotecii Judeţene „V. Voiculescu”. Aurelian Mihai, fost actor al Teatrului Popular Buzău şi inginer la Întreprinderea de Geamuri din municipiu s-a întors în oraşul în care şi-a petrecut peste 30 de ani de viaţă pentru a lansa un volum de versuri. Evenimentul s-a transformat într-o reuniune a fostei trupe de actori ai teatrului buzoian care în 1970, obţinea aurul la Festivalul Naţional de Teatru de Amatori.
Înfiinţat în anii ‘60, Teatrul Popular de la Buzău este predecesorul actualului Teatru „G. Ciprian”, înfiinţat în anul 1995 de regretatul Paul Ioachim. Înainte de iniţiativa cunoscutului actor, Teatrul Popular reunea o trupă de actori amatori care au avut şansa să lucreze, la Buzău, cu nume mari ale scenei româneşti, în calitate de regizori: Dina Cocea, Constantin Codrescu, Ion Lucian, Cornel Vulpe. Marele premiu obţinut de actorii Teatrului Popular în 1970 avea să marcheze începutul unei prietenii care avea să dureze toată viaţa.
Alături de autorul Aurelian Mihai s-au aflat vineri foştii colegi de scenă Mioara Olteanu (vedeta teatrului), Vicenţiu Scornici, Augustin Bălan etc.
„În sufletul meu am rămas tot buzoian”
„Acum sunt un ţăran din Dâmboviţa. De ce am ales Buzăul pentru această lansare? În sufletul meu am rămas tot buzoian. Am venit aici la 17 ani şi am plecat la 52 de ani. Mă simt buzoian şi mă bucur foarte mult că îmi revăd prieteni şi colegi după 25 de ani de când am ieşit la pensie. Nu puteam să fiu în altă parte decât aici. Despre carte vă pot spune că pentru mine este o colecţie de sentimente, de trăiri. Am făcut un fel de fotografie a vieţii şi poate de aceea am şi poezii mai acide. Aşa e viaţa, nu e formată doar din frumos”, a declarat Aurelian Mihai.
Editorul cărţii a dezvăluit celor prezenţi că lansarea a fost gândită ca o reuniune a foştilor actori şi a foştilor colegi ai autorului de la Întreprinderea de Geamuri.
„Cartea s-a născut sub pretextul de a aduna aceste poezii care erau muncite şi, fără ca autorul să ştie, am stabilit să realizăm acest volum. Titlul este unul sugestiv, punctează împlinirea a 77 de ani de viaţă. Vă dezvălui că deja pregătim un al doilea volum de poezie care este deja gândit. Astăzi se scrie mult, dar destul de slăbuţ. Această carte însă are în ea poezie care vă va surprinde. Întâlnirea aceasta de la Buzău este gândită pentru domnul Aurelian Mihai, dar, totodată, pentru dumneavoastră cei din sală. Este o reîntâlnire a vechii trupe a teatrului. Simţiţi că este momentul vostru, al anilor tinereţii petrecuţi la Buzău!”, a declarat editorul cărţii, Paul Marcu.
La eveniment au fost prezenţi şi poeţii Lucian Mănăilescu, Teo Cabel, Nistor Tănăsescu, Dumitru K. Negoiţă, Mihai M. Macovei.
„Îl cunosc pe domnul Mihai de foarte multă vreme. Am avut onoarea să lucrez împreună cu el la Întreprinderea de Geamuri. Unii oameni când capătă experienţă devin mai înţelepţi şi vor să lase ceva în urma lor. Domnul Mihai s-a hotărât să facă un act cultural, să scrie o carte de poezie. Îl felicit şi îi doresc cât mai multe volume”, a declarat Dumitru K. Negoiţă.
„Am trăit 11 ani împreună”
„Suntem aici o parte din vechea gardă a actorilor care am fost premiaţi cu aur în 1970 la Festivalul Naţional de Teatru de Amatori, eveniment care a marcat începutul prieteniei dintre noi, a 11 ani trăiţi împreună”, a declarat un fost membru al trupei Teatrului Popular, Vicenţiu Scornici, fost judecător şi preşedinte al Tribunalului Buzău.
„Nu mă gândeam niciodată că va publica un volum de poezii”
„Pe Mihai îl numesc <fratele meu>, după o replică dintr-o piesă de teatru pe care am jucat-o. Cred că îl cunosc mai bine decât toţi de aici. Am dormit împreună, am împărţit acelaşi peşte pe grătar. Chiar dacă ştiam că este un tip romantic, nu mă gândeam niciodată că va publica un volum de poezii. I-am citit toate poeziile şi m-a surprins total. Abordează toate genurile, scrie poezie de dragoste, poezie socială, umoristică chiar. I-aş propune să ne lase pe noi, colegii de scenă, să îi alegem un pseudonim cu care să semneze poeziile”, a declarat Augustin Bălan, fost actor la Teatrul Popular Buzău.
La final, înainte de sesiunea de autografe, autorul a citit o poezie dedicată anilor petrecuţi pe scena Teatrului Popular, moment ce a stârnit lacrimile foştilor colegi.
Repetiţie finală (omagiu)
În teatru-i mare vânzoleală
E repetiţie generală.
S-au strâns actorii toţi în stal.
E doar perdeaua de fundal,
Urmează-a fi montat decorul
Care încântă spectatorul.
La o privire mai atentă
Pare că trupa nu-i completă.
Lipseşte nea Tony frizerul
Şi parcă nu e nici Perjeru,
Nea Sandu Vrapciu,Viorel,
Nea Stroe lipseşte şi el!
Nu-i Adamescu printre noi,
Nici Emil Baciu, şi, apoi,
Nici maşiniştii nu-s aici,
Ei, care-s primii la servici!
Nu e nea Gheorghe maşinistul,
Cel căruia-i ziceam „artistul”,
Ion Cazan, cu lada lui
Din care scoate câte-un cui
Să întărescă vreun decor,
Nu-i Daniel, nerăbdător
Să facă farse la băieţi,
Atunci când mai puţin
te-aştepţi!
Nu-s maşinişti, nu sunt actori,
Ba mai lipsesc şi regizori!
Lipseşte nea Cristi Munteanu
Şi nu e nici Dan Damianu!,
Nici doamna scenei, nici divina,
Distinsa doamnă Cocea Dina!
Fără-a-ncerca să se disculpe,
Lipseşte şi nea Cornel Vulpe!
Nu-i domnul Ion Lucian
Şi nici Georgescu Adrian!
Şi, ca să fie totu-n van,
Nu-i nici directorul Răican!
Atunci, de sus, de la sofită,
Se-aude-o vorbă abia şoptită:
„Nu ne-aşteptaţi, noi am plecat
Rolul în viaţă l-am jucat.
Am fost cu voi, am fost ca fraţi,
Am vrea doar să nu ne uitaţi!
Acum suntem în alte sfere,
Lipsiţi de griji şi de durere!”
Actorii trişti şi fără glas
Spun scenei ultim bun rămas.
În seara-aceea n-a fost gală
Ci repetiţia finală!
A fost un teatru, a fost viu,
Am fost acolo, de-aia scriu!
Atât pot să mai fac, măcar,
Pentru-acel Teatru Popular!
Ne mai vedem, ne întâlnim,
Cu drag de ei ne amintim
Şi încercăm, cât vom putea,
Să nu lăsăm uitarea grea
Să cadă peste-aceşti artişti.
Am fi mai goi, am fi mai trişti!
Mai 2018
