Fostul proprietar al societăților comerciale buzoiene Cord și Glass Corp, omul de afaceri Horia Simu, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, alături de fosta șefă a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Alina Bica, și de fostul șef a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Șerban Pop, prima pentru luare de mită, iar cel de-al doilea pentru complicitate la darea de mită. Horia Simu este arestat în dosarul privind retrocedarea ilegală a unui imobil din București, prin care s-a produs statului un prejudiciu de peste 55 de milioane de euro.
Conform rechizitoriului întocmit de procurorii anticorupție, în cursul anului 2014, fostul șef al ANAF Șerban Pop a primit de la Horia Simu suma totală de 230.000 euro – cash și sub forma a două contracte de consultanță judiciară -, pentru a interveni la nivelul conducerii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în scopul soluționării unui dosar penal care-l privea pe omul de afaceri, într-o manieră favorabilă acestuia din urmă. La data de 8 noiembrie 2014, Alina Bica, în calitate de procuror șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a primit, pentru sine, în mod indirect, printr-un intermediar – martor denunțător în cauză -, suma de 17.500 euro din totalul sumei de 20.000 euro, pe care acesta din urmă, în calitate de interpus, a primit-o de la Șerban Pop. Suma de 20.000 euro a reprezentat o parte din totalul sumei de aproximativ 230.000 euro ce a fost dată de omul de afaceri în tranșe, pe parcursul a opt luni, în cursul anului 2014, fostului șef al ANAF, pentru ca acesta să o folosească în scopul menționat mai sus.
În schimbul banilor primiți, fosta șefă DIICOT, Alina Bica a determinat înlocuirea procurorului de caz și a efectuat presiuni asupra unui alt subordonat de-al său – care, potrivit probelor administrate de procurorii anticorupție, a acționat fără vinovăție -, în scopul pronunțării unei soluții de clasare în dosarul în care se desfășurau acte de urmărire penală față de Horia Simu, lucru care s-a și întâmplat ulterior.
Locul al doilea în dosarul despăgubirilor de la ANRP
Horia Simu apare pe locul al doilea în topul dosarelor de despăgubiri ale Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (ANRP), instituție aflată în subordinea primului ministru, cu despăgubiri obținute de 466,7 milioane de lei. Omul de afaceri se numără printre cei mai mari cumpărători de drepturi litigioase pe Legea 10/2001, potrivit unui raport al Curții de Conturi realizat la ANRP pentru perioada 2007-2011 și finalizat în 2013, el achitând aproximativ 1,5 milioane de dolari pentru drepturile litigioase. Raportul arăta că Simu a înregistrat un câștig din cumpărarea drepturilor de creanță de circa 189 milioane de dolari, calculat la cursul dolarului din 5 martie 2008, de 2,45 lei/dolar. În urma verificărilor efectuate de echipa de control a Curții de Conturi, în dosarele în care au fost cesionate drepturile de creanță, s-a sesizat faptul că cele mai multe drepturi au fost transmise la prețuri derizorii în comparație cu valoarea care reiese din evaluarea proprietăților imobiliare revendicate.
Bancherul cuprului
Horia Simu, om de afaceri în prelucrarea cuprului, construcții, foraj și în industria apei minerale a primit, alături de partenerul său de afaceri, Horia Pitulea, supranumele de „bancher al cuprului“, ca urmare a implicării sale în holdingul CUPROM – format din cele două fabrici românești de cupru, Phoenix Baia Mare și Elcond Zalău, și din două institute de cercetare cumpărate de la stat în 2003, IPRONEF și CEPRONEF, la scurt timp după plecarea sa de la Citigroup. Cuprom a avut în perioada 2000-2006 afaceri de peste 200 milioane de euro, dar a intrat în dificultate în condițiile prăbușirii prețului la cupru în 2008 și, ulterior, în lichidare. Încercarea lui Simu de a cumpăra și minele românești de cupru a eșuat, potrivit Ziarului Financiar.
Trecerea lui Horia Simu prin industria cuprului nu a rămas fără urme. Cuprom a închiriat, în consorțiu cu Energo Mineral și IPRONEF, activitatea Cupru Min între 2007 și 2008. Potrivit fostului premier Mihai Răzvan Ungureanu, „Energo Mineral a extras cupru fără investiții, făcând un profit de șase milioane de euro pe an. În iulie 2009, după o stagnare a activității de nouă luni și trimiterea în șomaj a 360 de persoane, a denunțat contractul cu S.C. Cupru Min S.A., rămânând cu datorii de aproximativ 40 de milioane de lei față de Cupru Min. Cu același consorțiu, tot în iunie 2007 s-a încheiat un alt contract de cooperare și pentru S.C. Moldomin S.A. Moldova Nouă, care s-a derulat cam în aceleași condiții ca și cel de la Cupru Min. Reușita procesului s-a concretizat în intrarea Moldomin în lichidare în anul 2010, pentru datorii de 50 de milioane de euro“.
La trei ani după intrarea în afacerea prelucrării cuprului, Horia Simu s-a extins în industria apei minerale, prin achiziția a 32% din Lipomin Lipova, prin intermediul Nordexo Manufacturing. Prin Lipomin a fost cumpărată compania Carpatina, care a achiziționat, la rândul său, Herculane Water cu tot cu proprietățile imobiliare din Băile Herculane. În 2007, cumpără, prin consorțiul Amteck Investiții (57% Horia Simu), CUPROM și IPRONEF, în urma unei licitații a AVAS, pachetul majoritar al companiei de foraj Foradex București, pentru care se plătesc 60 de milioane de euro. Controlul Foradex este pierdut în 2010 de Amteck Investiții în favoarea unei companii cipriote, Alabastra Mining Limited.
Tot în 2007, preia, prin Nordexo Manufacturing, pachetul majoritar al producătorului de cabluri Cord Buzău, pe platformă căreia Glass Corp, o altă firmă a lui Simu și Pitulea, construiește o fabrică de sticlă, Glass Corp, pe care o vinde, ulterior, unui investitor turc.
În 2008, intră ca acționar principal în Compania de Construcții și Căi Ferate (CCCF) București, companie care deținea la acel moment pachetul majoritar de acțiuni al firmei de construcții SCT București (SCTB). CCCF, care are în portofoliu și firma Dunapref Giurgiu, specializată în producția de prefabricate pentru lucrări de insfrastructură, a fost vândută ulterior, ca și Cord Buzău, fondului de investiții austriac Donau Finanz, prin intermediul DO-FI South East Holding.