Orice probă, dacă este legală, poate fi folosită de Finanțe pentru a stabili situația fiscală a contribuabililor, potrivit ultimelor modificări ale Codului de procedură fiscală. Practic, cei de la Finanțele Publice pot folosi orice probe pentru a vedea
care este situația fiscală a unui contribuabil. De asemenea, firmele care au declarațiile fiscale certificate de un consultant fiscal ar putea scăpa de inspecția fiscală. Noile modificări la Codul de Procedură Fiscală, stabilite prin Ordonanța de Urgență 8 din 2014, prevăd că certificarea declarațiilor fiscale a devenit un criteriu de evaluare în analiza de risc în baza căreia se realizează inspecția fiscală. Noul act normativ stabilește regulile care trebuie respectate la efectuarea controalelor operative și inopinate. Modificările realizate prin Ordonanța de Urgență 8 din 2014 prevăd că aceste controale inopinate sunt efectuate doar de inspectorii antifraudă, „cu excepția celor din cadrul Direcției de combatere a fraudelor, în condițiile legii“. De asemenea, controlul operativ și inopinat se poate efectua și „în scopul realizării de operațiuni de control tematic care reprezintă activitatea de verificare prin care se urmărește constatarea, analizarea și evaluarea unui risc fiscal specific uneia sau mai multor activități economice determinate“(…). „La începerea controlului operativ și inopinat, inspectorul antifraudă este obligat să prezinte contribuabilului legitimația de control și ordinul de serviciu. Ori de câte ori controlul operativ și inopinat se efectuează la sediul social sau la sediile secundare ale contribuabilului, acesta se consemnează în registrul unic de control. La finalizarea controlului operativ și inopinat se încheie procese-verbale de control/acte de control, în condițiile legii“, se arată în actul normativ.
Selectarea firmelor și persoanelor fizice care urmează să fie „supuse inspecției fiscale“ se face în baza unei analize de risc. „Analiza de risc reprezintă activitatea efectuată în scopul de a identifica riscurile de nedeclarare a creanțelor fiscale, de a le evalua, de a le gestiona, precum și de a le utiliza în vederea selectării contribuabililor ce urmează a fi supuși inspecției fiscale. Contribuabilul nu poate face obiecții cu privire la procedura de selectare folosită“, precizează OUG 8 din 2014.
În schimb, certificarea declarațiilor fiscale nu mai este obligatorie, dar contează la stabilirea riscului prezentat de contribuabili. Mai exact, inspecția fiscală va fi evitată de contribuabili dacă declarațiile care trebuie depuse sunt certificate de un consultant fiscal.
Astfel, deși certificarea declarațiilor fiscale, inclusiv a declarațiilor fiscale rectificative, a devenit opțională, această procedură este un factor luat în calcul la realizarea analizei de risc. În plus, ori de câte ori se depune la organul fiscal un document semnat de către o persoană care exercită activități specifice unor profesii reglementate, cum ar fi consultanța fiscală, audit
financiar, expertiză contabilă, evaluare, „documentul trebuie să conțină în mod obligatoriu și datele de identificare ale persoanei în cauză“.
Alte modificări se referă la mijloacele de probă care vor putea fi folosite de inspectorii fiscali. Noile proceduri prevăd că va constitui „probă orice element de fapt care servește la constatarea unei stări de fapt fiscale, inclusiv înregistrări audio-video, date și informații aflate în orice mediu de stocare, precum și alte mijloace materiale de probă, care nu sunt interzise de lege“. De asemenea, a fost modificată și prevederea referitoare la secretul fiscal, respectiv informațiile referitoare la impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat de către un contribuabil, care pot fi transmise și oricărui solicitant, cu acordul scris al persoanei în cauză.