Este incredibilă apetenţa românaşilor noştri către exibiţionism! Şi mărturie în acest sens stau fotografiile de pe diverse reţele de socializare, prin care, oameni în toată firea şi cât se poate de onorabili – nu pun aici în discuţie cazurile de domeniul patologicului ori cele ale persoanelor din categoria piţiopancelor, fie ele domnişoare sau domni – ţin cu tot dinadinsul să se arate, în ochii oricui este dispus să-şi arunce o privire, în cele mai diverse locuri ori ipostaze.
Este incredibilă apetenţa românaşilor noştri către exibiţionism! Şi mărturie în acest sens stau fotografiile de pe diverse reţele de socializare, prin care, oameni în toată firea şi cât se poate de onorabili – nu pun aici în discuţie cazurile de domeniul patologicului ori cele ale persoanelor din categoria piţiopancelor, fie ele domnişoare sau domni – ţin cu tot dinadinsul să se arate, în ochii oricui este dispus să-şi arunce o privire, în cele mai diverse locuri ori ipostaze.Şi, ca urmare, nu degeaba ultimele teorii din domeniul resurselor umane ori al recrutării de personal susţin că se impune şi vizitarea paginilor de socializare ale angajaţilor ori ale aspiranţilor la un post într-o companie.
Mai mult, este la fel de uimitoare apetenţa românilor de a se lăsa fotografiaţi şi filmaţi în ipostaze nu tocmai comode pentru ei – le includ aici şi pe cele din intimitatea alcovului -, imortalizaţi de tot felul de personaje pe care doar surescitarea momentului îi face să le perceapă pe acestea ca fiind de încredere. Şi, în plus, este de necrezut că după atâtea păţanii ale unor doamne, domniţe sau domni – care s-au trezit eroi de dezvăluiri mondene pe la televiziuni, surprinşi în ipostaze mai puţin onorabile sau a căror difuzare necesită bulinuţă roşie pe micile ecrane -, în urma cărora şi-au ratat cel puţin cariera profesională, românaşii noştri se obstinează să se tot imortalizeze.
Ultima eroină a unei asemenea întâmplări este o doamnă din Buzău, jurist de profesie, fost şef de serviciu deconcentrat, instituţie cu atribuţiuni de control în special printre agenţi economici, şi pe care o reprezintă şi acum în instanţă în litigiile cu aceştia. Nu vreau să comentez în niciun fel nici imaginile de la petrecerea la care a dansat lasciv, nici pe cele din dormitor; vreau să fac doar câteva observaţii legate de acest subiect şi de momentul în care a apărut în spaţiul public.
Fără îndoială, gestul doamnei respective de a se lăsa filmată şi pozată, şi, mai mult, după cum susţine chiar ea, să prezerve respectivele imagini în căsuţa de e-mail, pe care, probabil, a uitat-o deschisă pe la serviciu, nu o situează deloc în rândul celor mai inteligente fiinţe ale planetei. Pe de altă parte, ea este o victimă – să recunoaştem, deloc inocentă – a unei răzbunări, fie ea pe plan politic, profesional ori chiar personal.
În schimb, te apucă greaţa când vezi cum diverse persoane se grăbesc să o pună pe această femeie la stâlpul infamiei, persoane deloc mai presus decât dansatoarea de ocazie. Mai precis, nu cred că imaginile respective pot fi mai revoltătoare decât prostituţia politică pe care o practică unii dintre cei care s-au grăbit să o condamne şi să ceară, bineînţeles!, excluderea ei din acel colectiv, format, dacă ar fi să ne luăm după proporţia acelor reacţii, doar din fete mari şi îngeraşi.
Pe de altă parte, apariţia acestor înregistrări şi fotografii în aceste zile mi se pare a fi o repetiţie a mizeriilor care se vor revărsa de acum încolo, până pe 7 decembrie, în spaţiul public focusat pe alegerile parlamentare. Iar pe cei care se grăbesc să pună paie pe focul iscat de acest subiect, îi rog să se gândească preţ de câteva momente la următorul episod biblic:
„Cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter şi, punând-o la mijloc, i-au zis: <Învăţătorule, această femeie a fost surprinsă asupra faptului de adulter. Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le ucidem cu pietre. Dar tu, ce zici?> (…) Întrucât continuau să-l întrebe, s-a ridicat şi le-a spus: <Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea>. (…) Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni”.