Amanda Stan, în vârstă de 16 ani, nepoata profesorului buzoian Nicolae Dragu, una dintre personalităţile marcante ale sportului din judeţul nostru, ascunde o poveste de viaţă impresionantă, din perspectiva mamei sale, buzoianca Luciana Stan, care a emigrat din România după Mineriada din 1990.
Cele două au vorbit, pentru „România Liberă”, despre parcursul unei vieţi care s-a modificat în urma unuia dintre cele mai negre episoade din istoria postdecembristă a României, ajungând ca astăzi tânăra Amanda să devină o speranţă a sportului românesc, deşi s-a născut în Canada.
„Am scăpat de bătaia minerilor cu fuga“
„Am plecat din România în 1990, imediat după Mineriada din 13-15 iunie. Am suferit o mare dezamăgire, pentru că speram la schimbări mai mari, îmi doream o Românie care să se desprindă mai repede de comunism şi să evolueze spre democraţie. Mi-am făcut multe vise pe timpul manifestaţiei din Piaţa Universităţii, dar FSN-ul ne-a adus minerii, i-a instigat să ne bată. Personal, nu am luat nicio bâtă pe spinare, dar am văzut ce au păţit alţii. Eu am scăpat cu fuga, m-am ascuns. Atunci mi-am pierdut orice speranţă în ţara asta. Am zis: gata, nu mai suport! Îmi amintesc cum spuneam noi atunci, câtă candoare aveam: «Noi venim cu o floare, voi cu bâte şi topoare>. Din păcate, au învins bâtele şi topoarele. Mă dezamăgise şi rezultatul alegerilor din 20 mai 1990, când am votat cu Radu Câmpeanu, mai candida şi Ion Raţiu, dar a câştigat Ion Iliescu cu peste 80%. Eu aveam o situaţie bună: lucram la Radio, la economic-contabilitate, eram şi studentă la ASE. Dar am hotărât să plec. A fost şi inconştienţa tinereţii. Mulţi prieteni mi-au spus: «Unde te duci tu? Ce laşi şi unde pleci? Eşti inconştientă!>. Eram cu un prieten. Le-am spus părinţilor că plecăm într-o vacanţă şi ne întoarcem peste o săptămână. Eu m-am întors după şapte ani, în 1997!“, povesteşte Luciana Stan, mama tinerei patinatoare.
Din Suedia, în Canada
Plecată ilegal în Suedia, unde a trăit trei ani, buzoianca a primit o casă şi ceva bani de buzunar, dar i s-a interzis dreptul de a munci.
„Din Suedia am aplicat pentru Canada, care accepta emigranţi pe baza unui program. La aplicaţie aveam de ales între Montreal şi Toronto. La Montreal, în statul Quebec, era obligatorie cunoaşterea limbii franceze; or, eu nu o ştiam. De aceea am ales Toronto, statul Ontario, unde se vorbeşte engleza. Am aşteptat trei ani până când mi-a venit acceptul pentru Canada (…) Primii ani în Canada au fost grei, cu multe griji şi multe spaime. Am căutat de lucru, aveam nevoie de bani, aş fi lucrat orice. Nu conta că aveam ASE-ul, prima dată am lucrat într-un magazin de pielărie, ca vânzătoare. Apoi am găsit un job în contabilitate. Dar eu, de mică, în România, mi-am dorit foarte mult să fiu doctor. Am vrut să fac Medicina, dar n-a fost să fie. În Canada am devenit din ce în ce mai fascinată de medicina alternativă. Am studiat în paralel medicina alternativă, iar după câţiva ani mi-am deschis propriul cabinet. Asta practic şi în prezent: osteopatie, homeopatie, tratamente de energie… Din fericire, lucrurile au mers bine, am o bună reputaţie, oamenii au încredere în mine, îmi fac meseria cu pasiune“, a mai declarat Luciana Stan pentru „România Liberă”.
Fiica, selectată în echipa Canadei alege să reprezinte România
Buzoianca a vorbit despre întâlnirea fiicei sale cu patinajul. Cum s-a întâmplat? Când? De ce patinaj şi nu alt sport?
„Amanda a început să patineze de la patru ani şi jumătate. Totul are legătură cu faptul că patinajul a fost o mare iubire a mea, în România anilor ’70, dar nu am avut mari posibilităţi de antrenament. Când Amanda era încă micuţă, i-am pasat ei această pasiune a mea pentru patinaj. Am zis: hai să încercăm, poate se prinde ceva (…) I-a plăcut de la început, mergea la antrenamente cu tragere de inimă. Decisivă a fost prima competiţie, la şase ani, la Scarborough, în Toronto. Amanda a câştigat acel concurs zonal, la care au participat zeci de copii. A luat medalia de aur, era în al nouălea cer“, povesteşte mama patinatoarei.
Amanda retrăieşte acele prime emoţii: „Câştigasem primul meu concurs, eram fascinată. Mi-a dat mare încredere, am prins curaj să merg mai departe. Apoi am început să particip la competiţii în mod regulat“.
Anii au trecut, Amanda devenea tot mai dezinvoltă pe gheaţă, se profila o carieră internaţională, dar pentru mama sa a apărut o nouă dilemă: Canada sau România?
„Amanda fusese selecţionată să reprezinte Canada la concursuri internaţionale, făcea parte din echipa de elită a Canadei. Dar eu, cu suflet de român, m-am gândit că România n-a fost prezentă niciodată la Olimpiadă în concursul feminin de patinaj artistic. Fetele au mai ajuns la campionatele mondiale, europene, dar niciodată la Olimpiadă. În concursul olimpic au ajuns doar băieţii. M-am consultat cu Amanda, ne-am gândit că ar fi extraordinar: dacă ar reuşi, ar scrie istorie! Am contactat federaţia de patinaj din România, să vedem dacă sunt interesaţi. Au zis OK, dar să ne rezolvăm situaţia cu federaţia canadiană. N-a fost uşor, pentru că Amanda reprezentase Canada, era legată prin regulament de Canada. A fost eliberată de federaţia canadiană, apoi verificată şi acceptată de Federaţia Internaţională de Patinaj. Abia după aceea a putut să reprezinte România într-un concurs internaţional, desfăşurat la Braşov, în 2013 – Crystal Skate“, a povestit Luciana Stan.
Se antrenează în Canada, concurează în Europa
Dublă vicecampioană naţională, Amanda Stan tocmai s-a întors de la Erzurum, din Turcia, unde a ocupat locul 9 la Festivalul Olimpic al Tineretului European, ediţia de iarnă. La programul scurt, Amanda a fost chiar mai sus, pe locul 7. Sunt performanţe cu care România nu prea se întâlneşte în patinajul artistic. Luna aceasta, Amanda reprezintă România la Campionatul Mondial de juniori de la Taipei (Taiwan).
Amanda are doi antrenori, ambii ruşi: Andrei Berezinţev şi Inga Zusev. Se antrenează foarte mult: cinci ore pe zi la patinoar, şase zile din şapte, pentru două minute şi jumătate la concurs (programul scurt). Sau pentru trei minute şi jumătate (programul lung). Minutele în care se concentrează munca titanică de la antrenamente şi ambiţiile uriaşe de a deveni o vedetă mondială. Amanda a devenit un harnic pasager transatlantic. „Fac antrenamentele în Canada, iar la concursuri vin în Europa. E greu, pentru că trebuie să mă adaptez mereu la fusul orar“, spune tânăra patinatoare.
Când vine vorba despre costurile necesare performanţei, mama Amandei recunoaşte că face faţă cu greu. „Costurile fiind mari, căutăm sponsori peste tot – şi în Canada, şi în România –, dar până acum n-am avut noroc. Cine ştie, poate în viitorul apropiat… Ne-ar prinde bine un sprijin pentru a face faţă cheltuielilor. N-aş vrea ca, din motive financiare, să-i răpesc Amandei şansa de a reprezenta România şi – de ce nu? – de a deveni o mare campioană“, mărturiseşte buzoianca.
Dacă Amanda Stan va reuşi să reprezinte România la Olimpiada de la Pyeongchang, ar fi printre cele mai tinere participante, la 17 ani. „Eu simt că sunt în egală măsură canadiancă şi româncă. În Canada m-am născut şi trăiesc, România e patria părinţilor mei. Cred că sunt norocoasă să am două patrii“, declară tânăra patinatoare.
Citeste mai mult pe http://www.romanialibera.ro/special/reportaje/romani-care-au-cucerit-lumea–mama-a-emigrat-dupa-mineriada–fiica-ne-duce-la-olimpiada–vocea-diasporei-442281