Şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” a fost închinată uneia dintre marile acţiuni culturale care au loc la Râmnicu Sărat, FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ „TITEL CONSTANTINESCU”, organizat de Asociaţia „Renaşterea Râmniceană” şi Editura „Rafet”.
Anul acesta, aflat la cea de a VI-a ediţie, s-a desfăşurat pe distanţa a două zile. Prima zi, 20 septembrie, cu un public numeros, în foaierul Centrului Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, scriitori din Bucureşti, Buzău, membrii Cenaclului „Alexandru Sihleanu”, oameni de cultură, iubitori de frumos, elevi, a debutat cu lansări de cărţi ce au văzut lumina zilei la Editura „Betta” din Bucureşti: „Omul exotic…” (ambele ediţii), „Jurnalul lui Henry Wilde”, ed. a III-a şi „Jocul” autor Emil Lungeanu, „Masca” de Nică D. Lupu, „Când erau caii sălbatici” autor Constantin Capitza, „Simfonia Materiei” şi „Muntele” autor Marin Dumitrescu, „Carusel” şi „Teodora” autoare Eliza Roha, „Tablou cu femei” autoare Gabriela Banu, „Timpul topit în timp” autoare Maria Toma. .
Cu această ocazie a fost lansată cartea „Penumbra trandafirului” (poezie) care a văzut lumina zilei la Fundaţia Scrisul Românesc, autor Constantin Marafet, cel care dă posibilitate, prin această manifestare, Râmnicului Sărat să se înscrie, încă o dată, pe coordonatele culturii româneşti. Cartea beneficiază de o prefaţă semnată Ion Roşioru, „Un festin poetic de zile mari”: „Cu un an şi ceva în urmă, recenzând o carte de cronici literare şi eseuri a lui Vasile Ghinea, tot râmnicean şi el, notam, despre Constantin Marafet, următoarele gânduri: Cartea lui Vasile Ghinea se încheie cu trecerea în revistă exegetică a cărţilor lui Constantin Marafet, poetul şi editorul predestinat să poarte mai departe tradiţia strălucitoare a Râmnicului în imprimarea de cărţi valoroase de-a lungul secolelor. Generosul şi neobositul animator literar semnează cărţile Rădăcină înstelată (Ed. Mesagerul, Chişinău, 2009) şi Popas printre nori, (Editura pentru Literatură şi Artă, Chişinău, 2010). Perspectiva criticului e una (inter)textualistă. Se urmăresc filiaţii posibile, izvoadele literare tutelare fiind George Bacovia, Nichita Stănescu şi Marin Sorescu, cărora oricând, după părerea noastră, li s-ar putea adăuga inimitabilul şi intangibilul Ion Barbu, ca un explorator al resurselor de poezie pe care le conţine limbajul abordat şi sondat din perspectivă ludică. Ori, Constantin Marafet tocmai în această direcţie novatoare excelează, efectul poetic fiind unul de netăgăduit, aşa cum au arătat-o unii dintre cei mai buni critici literari români actuali de dincolo şi de dincoace de Prut (…)”.
Evenimentul a avut doi moderatori: editorul şi poetul Constantin Marafet care a urat un călduros bun venit oaspeţilor şi editorul R.N.Carpen, care a explicat că Editura „Betta” nu vine de la literă ci de la un peşte tropical „Betta splendens” (peştele luptător siamez). Au luat cuvântul: poetul, prozatorul, eseistul, dramaturgul Emil Lungeanu, despre cartea lui Constantin Marafet „Penumbra trandafirului”: „Nu am regretat niciodată că am lecturat din Constantin Marafet. O poezie a lui Constantin Marafet merită şi trebuie întâmpinată. Am fost luat prin surprindere de acest volum. A venit cu nişte lucruri noi, rămâne vie această poezie, mai are multe surprize să ne facă. Am găsit trei cărţi în ea sau mai bine zis trei formule lirice, o prozodie foarte studiată, incatenări şi vers mai retoric, puţin dramatizat, o formulă aproape la marginea poemului în proză. Este o formulă care se regăseşte mai bine în oful său. Este o prospeţime la care nu mă aşteptam, mai sprinten decât mă aşteptam. De ce trandafir, rămâne să vedem cât mister este. Salut acest volum şi îl felicit pe autor”, Floarea Stănescu, despre „Penumbra trandafirului”: „Cartea aceasta este un trandafir. Este încărcată de metafore, preocupat de Nichita Stănescu, de tema dragostei, preocupat de marea trecere. Am întâlnit filiaţii cu Balada Mioriţei, cu tema morţii. Lasă la latitudinea cititorului să gândească la motiv”, Aneta Pioară: „Constantin Marafet vine cu o carte de versuri „Penumbra trandafirului”. Poezia este trandafirul crescut într-o amforă de aur, spunea Mihail Eminescu. Cartea conţine o poezie de dragoste, relevă dragostea şi durerea de dragoste, a neliniştii care zburdă printre versuri”, Gabriela Banu autoarea cărţii „Tablou cu femei”, debut în proză: „M-am hotărât să scriu această carte când am simţit că trebuie să împărtăşesc trăirile cuprinse în ea. Nu pentru că ar fi unice, dimpotrivă: sunt experienţe de viaţă pe care le-au încercat mulţi şi care reprezintă, în opinia mea, felii de viaţă adevărată. Lumea artelor, lumea româncelor care „şi-au luat lumea-n cap” în căutarea unei vieţi mai omeneşti, lumea profesorilor şi a discipolilor lor ajunşi la maturitate – acestea sunt cele trei micro-cosmosuri care formează cartea de faţă.
Deşi scriu de când mă ştiu, am făcut cu greu pasul spre dv., cititorii – poate din timiditate, poate din motive mai adânci, dar după ce l-am tradus pe Paulo Coelho şi am înţeles că un scriitor este, în primul rând, un luptător pentru idealurile în care crede, am hotărât să lupt şi eu pentru credinţele mele. Dv. veţi decide dacă şi câtă valoare au pentru cititori”. Aureliu Goci: „Este o nebunie frumoasă de a întâlni un om care scrie poezie. Suntem un grup de scriitori care stăm în jurul Ed. Betta, o editură mică, a bunei orientări estetice. Eliza Roha este un fenomen- a venit matură şi a debutat formată. Scrie versuri, teatru, proză, roman, eseuri, texte critice. Un fenomen literar complex”, Emil Lungeanu, despre Eliza Roha: „Un Cezar Petrescu feminin. Personajele cărţilor dnei Roha pleacă învinse. Finalul este un happy-end. Simţul datoriei învinge. Este un realism, dar şi lirism în acest realism. Istoria unei disocieri în psihologia feminină. Compact, simplificat şi echilibrat”, Eliza Roha, despre „Timpul topit în timp în poezia Mariei Toma”: „Odată cu începutul verii lui 2013, Maria Toma oferă iubitorilor de frumos, prin intermediul Ed. Betta, un nou volum de poeme bilingv: român-englez, <Timpul topit în timp – The time melted in time>, în traducerea inspirată a Mihaelei Grădinaru. Metaforic vorbind, ca orice aleasă grădină, volumul începe cu poemul <Trandafirul>, urmărind apoi când un zbor iluminat, când un dans pur omenesc printre gânduri, vise, amintiri: <Invitată la dans, paşii ei lunecă / în ritmul muzicii. Tânărul o poartă / în lumea valsului şi-i admiră / tăcerea, trandafirul şi visul”. De mână cu inspiraţia – capricioasă fată! – poeta rătăceşte prin labirintul amintirilor, printre umbrele trecutului istoric: <Cetăţi lăsate în ruină demn veghez, / străbuni în orologii antice învie. / Inima bate ca-ntr-un clopot… / Ce tainică melancolie!>, aducând ofrandă în versuri regelui Decebal, a dacilor <Călători prin veac de praf şi de păcate. Şi <îngropaţi de vii în cenuşa timpului>, formulându-şi cu delicateţe temerile în timpuri de ieri şi de azi: <Când treci pe lângă neamul meu / vorbeşti şoptit să nu te-audă, / nici să-nţeleagă umbletele tale / ce ar isca risipă de îndoieli>.
Adesea întristată, adesea lucidă, adesea impresionată, poeta colindă prin jungla vieţii urbane, dezvelindu-i durerile, incertitudinile, ademenirile, tragismul existenţei: <Gonind spre lemnul crucii, / sub funii reci văzduhul sună, / ah, clopotarul nu are tihnă, / şi cel din patul de alături este dus>. Universul şi tainele sale par indestructibil legate de condiţia demiurgică a omului, ca scânteie primită, căci, altfel, spune poeta, <ajung să văd dincolo de noi… / un soare palid, strălucitor şi viu / până mai ieri, acum bolnav / pe targa Universului>. Poeme ancorate în realitatea tragismului contemporan, cuvântul – pavăză ridicată la graniţa istorică, lirică nostalgică, dar şi iubire neînvinsă, câteva din darurile regăsite în <Timpul topit în timp> al poetei Maria Toma, interesant şi plăcut, atât privind conţinutul cât şi realizarea editorială”, Matincă Costea a creat un moment de divertisment, pentru relaxarea atmosferei, pe două texte de Constantin Tănase, „Ce-o să fie?” şi „Nu te lăsa!”, şi „Reclamaţiune” de Tudor Muşatescu, Constantin Marafet, despre „Timp topit în timp” autoare Maria Toma: „Este o poezie superbă şi realistă”, Lucreţia Dediulescu, despre „Timp topit în timp”: „Pe Maria Toma o cunosc din 1983. Este de o sensibilitate extraordinară şi cât talent ascunde în această sensibilitate. O poezie foarte tristă şi dură”, Vasile Ghinea: „Timp topit în timp, incipitul ne sugerează trecerea timpului şi odată cu el viaţa pe Pământ a bipedului numit om, cu tot ceea ce înseamnă trăiri, iluzii, vise, dragoste, amintiri. Autoarea, Maria Toma este o romantică sfioasă. Poezia domniei sale se poate lectura la vreme de seară”, Eliza Roha, „Gabriela Banu – Povestiri din buzunarul de la piept”: „Într-un interviu pe care dna Gabriela Banu mi l-a acordat în urmă cu ceva timp, mărturisea, citez: <… la capitolul planuri de viitor stau bine: vreau să continui cariera didactică, pe aceea de traducătore, dar şi pe cea de scriitor – o dorinţă veche, onorată rareori (…) – vorba lui Coelho – să-mi împlinesc Legenda Personală…”. Şi s-a ţinut de promisiune. Editura Betta, care ne-a obişnuit cu publicare de autori din eşalonul elitist al competenţelor, ne aduce astfel, în miezul acestei veri controversate, a anului 2013, debutul în proză al dnei Gabriela Banu cu un volum de o valoare incontestabilă: <Tablou cu femei>.
Volumul, încopciat între coperte ce merită toată admiraţia noastră, poate şi datorită inspiratei alegeri a tabloului <Serata> al pictorului Nicuşor Androne, cuprinde trei nuvele de mare întindere: <Tablou cu femei>, <(D)efecte minore> şi <Întâlnirea>. În fapt, un roman diversificat ca tematică şi personaje, dar unitar prin esenţă auctorială, ceea ce explică misterul predilectelor traduceri ale dnei Gabriela Banu din F. G. Lorca, J. Amado, P. Coelho, P. Harris şi talentul literar cu care a fost înzestrată descendenta din neamul Banu, cu rădăcini boiereşti, în egală măsură intelectuale, pierdute în negura multor secole din urmă. Bănuiesc că doar autoexigenţa, demnitatea şi responsabilitatea au determinat-o pe distinsa autoare de traduceri memorabile din spaniolă şi portugheză să amâne acest debut în proză, un autentic regal literar, o descătuşare scripturală formidabilă de gânduri, subtile filosofii şi analize social-istorice, îmbrăcate în haina unui epos atrăgător, încărcat de viaţă clocotitoare, cu personaje vii, puternic tuşate.
O carte completă şi complexă nu atât ca întindere, cât ca substanţă. Posesoare a unui condei cu har, cu un umor fin, cu un stil literar bine conturat, original, ne surprinde prin formule beletristice inedite, ingenioase, lăsând larg deschisă uşa şuvoiului epic în închiderea fiecărei nuvele”, Aureliu Goci: „Poezia românească este foarte avansată faţă de celelalte culturi. Ambele au încercat genuri literare şi nu s-au oprit la unul singur. Cred în viitorul literaturii, o experienţă personală. Putem să mai avem încredere în viitorul nostru”, Maria Toma: „Mulţumesc în primul rând râmnicenilor şi accentuez celor care au vorbit. Mulţumesc Elizei Roha pentru cuvintele scrise la apariţia cărţii mele, rămâne în inima mea, dlui Aureliu Goci în mod special”, Eliza Roha, „Un imperiu literar numit Emil Lungeanu”: „De curând Editura Betta a fost onorată cu editarea volumului <Omul exotic – Odiseea literară a Hannei Bota – studiu critic în cinci tablouri mitologice>, scris de dl Emil Lungeanu. Despre ce să vorbesc mai întâi? Despre uimitoarea carte a dlui Emil Lungeanu, poetul, dramaturgul, eseistul, prozatorul care ne taie răsuflarea cu fiecare operă scoasă de sub tipar? De ce îi spun carte? Pentru că dacă i-aş spune piesă de teatru aş nedreptăţi poezia scriiturii, dacă i-aş spune proză i-aş eluda caracterul eseistic, într-un cuvânt stilul intelectual-sprinţar, enciclopedist-sfătos fură cu totul cititorul şi nu se compară decât cu sine însuşi. Sau despre personalitatea fascinantă a poetei şi romancierei Hanna Bota, o minune adolescentină care colindă tărâmuri exotice sublimând apoi întâmplări şi sentimente în creaţii literare pe cât de inedite, pe atât de valoroase?
De la început, autorul îşi seduce lectorul introducându-l în lumea zeităţilor olimpiene care, trecând în revistă ultimele noutăţi literar-artistice, analizează dosarul literar al Hannei Bota! Şi cum să nu-l inspire pe scriitor, să nu-i zgândărească sensibilitatea poetică o făptură care a cucerit şi îmbunat cu a sa charismă chiar şi pe canibalii din Vanuatu?! O carte care te pune pe gânduri, care te mângâie cu farmecul unic al potrivirii cuvintelor, care te poartă prin meandrele vieţii şi te îndeamnă să trăieşti acum ca ieri, ca mâine, ca întotdeauna… o piesă de teatru care, pusă în scenă, ar onora orice teatru de aici ori de aiurea…”, R. N. Carpen prezintă în final o noutate editorială care a destins atmosfera: „Raport la Congresul al XV-lea. Rolul criticii şi autocriticii în literatura contemporană”, autor Emil Lungeanu, Emil Lungeanu: „Eu cred, dacă nu primeşti de sus <poruncă>, (şi a aruncat mâna şi privirea în bagdadie) nu poţi scrie. Fiecare trebuie să facă ce are de făcut şi cât mai repede. Este un act de nebunie. (Raport la Congresul al XV-lea) Literatura este vie şi inepuizabilă. Datoria noastră este să avem respect faţă de cititori”. Şi aşa s-a încheiat cu acordarea de autografe prima zi.
A doua zi, 21 septembrie, a debutat cu vernisajul expoziţiei „Să promovăm valorile”. Foaierul Centrului Cultural „Florica Cristoforeanu” a devenit neîncăpător. Au expus artiştii plastici Vasile Anghelache, grafică două tablouri din ciclul „Vânătoarea de peşti”, un tablou „Aqua mater”, grafică la volumul de poezie omonim, autor George Astaloş, un tablou „Simetrii”, grafică la volumul de poezie omonim, autor George Astaloş, un tablou gravură, „Cenzura cruţă corbii şi prigoneşte porumbeii (Iuvenal), un alt tablou gravură „Salvarea poporului este legea supremă”. Tablourile expuse sunt expresia unui talent deosebit, inedit prin mesaj, artă suprarealistă, între Salvador Dali şi Hieronymus Bosch şi Ion Florea, tablouri pirogravate cu tempera, deosebite prin cromatică, care ne vorbesc despre frumuseţile României: „Mănăstirea Cozia (1388)”, „Mănăstirea Crasna”, „Conacul Bellu-Urlaţi”, „Castelul Balcic”, „Biserica Domnească de la Curtea de Argeş”, „Schitul de la Păltiniş” ş.a.
Ion Florea a ţinut să transmită un mesaj dlui George Astaloş, la împlinirea vârstei de 80 de ani: „Voi începe acest speech evocând un moment trăit în anul 1945, coleg fiind cu sărbătoritul nostru dl George Astaloş, la Liceul de Construcţii Civile şi Edilitare din Bucureşti. Uneori se întâmpla ca unul dintre profesori să nu poată veni la cursuri, să predea. În aceste condiţii, colegul nostru George Astaloş, cu harul său, încerca să suplinească pe acei profesori povestindu-ne fel de fel de întâmplări sau să ne prezinte frumoasa colecţie filatelică ţinută cu mult interes şi preocupare. Anii au trecut, iar după absolvirea Şcolii militare de topo-geodezie s-a implicat în realizarea multor lucrări de interes naţional. Paralel cu această activitate, pasiunea pe care o avea de a realiza lucrări de literatură la propulsat în viaţa literară astfel că în anul 1971 preş. Uniunii Scriitorilor, Zaharia Stancu, l-a propus să participe la Congresul PEN, Clubul Internaţional – PIRAN – Slovenia 1971, unde i se acordă o bursă din partea Academiei Franceze. Munca şi strădania depusă în domeniul literaturii l-au consacrat, ulterior fiind selectat şi propus pentru Premiul Nobel.
Pentru acest eveniment deosebit, m-am gândit şi am propus bunului prieten şi coleg să particip cu câteva lucrări artistice pe care le-am realizat şi în care puteţi vedea imagini din frumuseţile patriei noastre. Pentru mine este un moment fericit să am prilejul de a contribui la această frumoasă reuniune, astfel încât să capete noi valenţe. Închei prin a adresa dlui George Astaloş în pragul aniversării celor 80 de ani (4 oct.) tradiţionala urare de suflet: La mulţi ani, cu sănătate şi fericire! Aceleaşi urări de bine tuturor celor prezenţi şi în plus sincere felicitări organizatorilor acestui eveniment”.
În continuare, pe scena Centrului Cultural au evoluat într-un spectacol deosebit de cântece şi jocuri populare Ansamblul „Sânzienele” din Dumitreşti, coordonat de prof. Ciprian Tănăsescu şi Grupul Folcloric „Zori de zi”, coordonat de prof. Ungureanu-Buzău, care au primit pe lângă aplauzele celor prezenţi şi diplome de excelenţă din partea organizatorilor.
Vasile Ghinea a urat în numele Centrului Cultural „Florica Cristoforeanu” un călduros „Bine aţi venit!” tuturor celor prezenţi la acest eveniment deosebit (stimaţi oaspeţi, stimaţi membri ai Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, stimaţi oameni de cultură şi iubitori de frumos) şi a invitat pe scenă, pentru lansarea volumului „George Astaloş la 80 de ani, 1933 – 2013”, ed.Rafet şi gala laureaţilor, pe cel care a pus ideea lui în practică, Constantin Marafet, râmniceanul care a făcut posibil ca Festivalul Internaţional de Creaţie Literară „Titel Constantinescu” să ajungă la a VI-a ediţie. Constantin Marafet a mulţumit celor care au venit la acest eveniment deosebit, a prezentat componenţa juriului acestei ediţii: Horia Zilieru, preşedinte, membru USR, Emil Lungeanu, membru USR, prof. dr. Adrian Botez, membru USR, Cristina Poterăşoiu, jurnalist, Constantin Marafet, organizatorul festivalului, membru USR. Pentru gala laureaţilor, în lipsa preşedintelui, Horia Zilieru, l-a invitat pe scenă pe Emil Lungeanu.
Cartea „George Astaloş la 80 de ani, 1933 – 2013” a fost lansată în prezenţa sărbătoritului, invitat pe scenă în aplauzele asistenţei şi prezentat de Emil Lungeanu: „Prezenţa domniei sale este o mare cinste, o mare împăcare. Un exemplu de tinereţe şi cu o operă vastă”. În alocuţiunea maestrului (autor a 40 de volume de poezie, proză, eseu, teatru, corespondenţă şi memorii. Este inclus în peste 20 de antologii de poezie şi teatru apărute în Europa şi în America de Nord.) am descoperit modestia omului de mare fineţe artistică: „Când eram foarte tânăr (9-10 ani) gândeam la anul 2000, unde o fi, ce o fi cu el şi în anul 2000 mi-am amintit de gândurile de şcolar. Acum a venit 2013 şi mă gândesc la 80 de ani. Numele e unguresc, dar tot acolo ajungem, sunt român de origine germană. Prima poezie am scris-o la 7 ani, la 12 eram arestat, la 17 ani militar. Tata a fost arestat şi deportat în lagărul de la Donbass, împreună cu mama Hertei Müler. La 35 de ani mi s-a prezentat prima piesă de teatru. La 40 eram hamal în vechile hale ale Parisului”.
Totul s-a încheiat cu gala laureaţilor: Premiile speciale se acordă scriitorilor Dumitru Istrate-Ruşeţeanu, Maria Zavati Gardner (UK), Arkadii Ciujoi, (Rusia), traducător Nina Gonţa, Ion Manea, Stela Iorga, Gianina Gheorghiu, Otilia Duma, lucrările lor fiind incluse în antologia „Anotimpuri cubice”.
Premiul „C. C. Datculescu” – cu publicarea volumului de eseuri: „Şi tatăl” de Elena Radu, premiu înmânat de poetul Ion Stanciu.
Premiul „Slam Râmnic” – cu publicarea volumului monografic: „O istorie a Râmnicului Sărat” de Grigore Radu Stănescu, premiul a fost înmânat văduvei prof. Floarea Stănescu.
Premiul „Florica Cristoforeanu” – cu publicarea volumului de versuri: „Uite cum te ajunge copilăria din urmă” de Liviu-Florin Jianu (nu a reuşit să ajungă).
Premiul „Victor Frunză” – cu publicarea volumului de critică: „Poeţi, după plac (începând cu Nichita)” de Lucian Gruia, premiu înmânat de poetul şi cantautorul Marian Mărgărit, primarul com. Boldu.
Premiul „Mircea Micu” – cu publicarea volumului de versuri: „Mir(easmă) de nard” de Ion Roşioru, premiu înmânat de poetul Victor Gh. Stan, preşedinte al secţiei de tineret a USR.
Premiul „Dumitru Crăciun” – cu publicarea volumului de versuri: „Chemările necuprinsului” de Fazil Hüsnü Dağlarca (Turcia), traducător Marian Ilie.
Premiul „Alexandru Sihleanu” – cu publicarea volumului de proză: „Impala” de Ştefan Dorgoşan, premiu înmânat de scriitorul Florentin Popescu.
Premiul „Dumitru Pricop” – cu publicarea volumului de proză: „Himera cu sfetnic aprins” de Doina Popa, premiu înmânat de poeta Victoria Milescu şi scriitorul Tudor Cicu.
Premiul „Octavian Moşescu” – cu publicarea volumului de versuri „Tăcerea eului” de Constantin Cojocaru (R. Moldova), premiu înmânat de dl ambasador – WOTC – ONU George Călin.
Premiul „Fănuş Neagu” – cu publicare volumului de versuri „Solie” de Viorel Dinescu, premiu înmânat de cercetătorul Institutului de Filozofie şi Psihologie, Marian Nencescu şi preot. prof. dr. şi scriitor Mihail Milea.
Marele Premiu „Titel Constantinescu” – cu publicarea volumului de publicistică: „Umbra sârmei ghimpate” de Nicolae Dabija (R. Moldova), premiu înmânat de scriitorul Emil Lungeanu. A VI-a ediţie a Festivalului Internaţional de Creaţie Literară s-a încheiat cu acordarea de autografe, schimb de adrese electronice şi cărţi de vizită.
Sâmbătă, 28 septembrie, începând cu ora 11.00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Matincă Costea, cu proză.