Trăim într-o lume în care cuvântul „cancer” stârneşte teroare. „Reputaţia » sa nefastă, consecinţele bolii şi tratamentului, frecvenţa bolii în lumea de azi sunt tot atâtea locuri întunecate în care gândurile temătoare ale bolnavului zboară la aflarea diagnosticului.
Trăim, totodată, în secolul 21. Într-o lume a tehnologiei sofisticate şi a specialiştilor pricepuţi să o utilizeze pentru forţarea barierelor impuse de suferinţă. Echipa lor (medic internist, imagist, chirurg, oncolog, radioterapeut,) poate oferi bolnavului, ca într-un război, atât mijloacele de luptă cât şi informaţiile necesare pentru consolidarea psihologică, prima condiţie a unei bătălii care POATE FI CÂŞTIGATĂ.
Astăzi, în cancerul de sân, ecografia şi scintigrafia pot veni în ajutor nu numai prin diagnostic, ci şi prin orientarea atitudinii terapeutice. Descoperirea şi investigarea sa precoce (prin triada ecografie mamară-puncţie biopsie a leziunii suspecte-limfoscintintigrafie) poate conduce la un tratament adecvat şi, totodată, corect oncologic, evitând complicaţiile şi neplăcerile unei operaţii majore. Ne explică acest lucru doamna doctor Adriana Râmbu, specialist în „tehnica ganglionului santinelă”, adevărată punte între diagnosticul leziunii de către imagist şi începerea tratamentului de către medicul chirurg.
Costin DUŢU,
Medic primar chirurgie, doctor în ştiinţe medicale,
Clinica Sapientek Buzău (0238.7218722 , www.sapientek.ro.)
Tehnica „ganglionului santinelă” în cancerul de sân
În România, cancerul de sân este cel mai frecvent cancer diagnosticat şi principala cauză de mortalitate prin tumori maligne la femei. În prezenţa unei formaţiuni tumorale a sânului este foarte important să se realizeze o « stadializare » a afecţiunii, adică să se facă un bilanţ al « progresiei » acesteia. În funcţie de aceste informaţii, se va alege, ulterior, cea mai potrivită terapie pentru pacientă. Cancerul de sân metastazează relativ rapid în ganglionii limfatici axilari. Probabilitatea ca aceştia să fie invadaţi depinde de mărimea tumorii; astfel, în prezenţa unei formaţiuni de circa 2-3 cm, s-a constatat că numai 20-30% dintre paciente prezentau şi o invazie ganglionară. În lumina acestor date, putem spune că evidarea ganglionară axilară poate fi evitată la circa 70-80% dintre pacientele cu tumori mici, de sub 3 cm.
«Ganglionul santinelă» este primul ganglion care drenează limfa de la nivelul tumorii canceroase, deci este primul susceptibil de a fi invadat neoplazic. Starea lui ne permite să ne facem o idee legată de o eventuală invazie ganglionară, putând considera că, dacă el este sănătos, atunci toţi ceilalţi ganglioni axilari sunt sănătoşi; în schimb, dacă descoperim o invazie neoplazică metastatică la nivelul acestuia, riscul ca şi alţi ganglioni axilari să fie invadaţi este foarte mare.
Pentru a avea informaţii despre invazia sau nu a «ganglionului santinelă» se poate realiza o investigaţie numită «limfoscintigrafie pentru detecţia nodulului santinelă». Ea constă în injectarea unei cantităţi mici de substanţă radioactivă la nivelul tumorii, substanţă care va migra, pe cale limfatică, până la nivelul ganglionului santinelă. Vizualizarea acestui proces se face prin achiziţii de imagini scintigrafice la intervale variabile de timp (până la 2-3 ore post-injectare). Substanţa radioactivă cantonată la nivelul ganglionului face ca acesta să poată fi «detectat» timp de circa 18-24 de ore. Această detecţie poate fi realizatăa de către chirurg, intraoperator, cu ajutorul unui dispozitiv numit gamma probe, şi permite excizia chirurgicală selectivă a ganglionului santinelă şi, eventual, a 2-3 ganglioni care comunică cu limfoganglionul santinelă (limfadenectomie selectivă). Examenul anatomo-patologic al acestora permite obţinerea răspunsului privitor la statusul, invadat sau nu, al ganglionilor axilari.
Înainte de utilizarea acestei tehnici, singura metodă de apreciere a prezenţei unei metastaze ganglionare era ablaţia, parţială sau completă, a ganglionilor axilari, cu toate efectele secundare ale acestei decizii.
Tehnica «ganglionului santinela» este, deci, o alternativă valoroasă pentru cazurile la care formaţiunea tumorală, nou descoperită, se află în stadiu incipient, permiţând o « chirurgie minim invazivă ». Nu este indicată la pacientele cu formaţiuni mari, la cele care prezintă adenopatii metastatice importante sau la cele care dezvoltă recidive tumorale (la care traictele limfatice au suferit modificări post-chirurgicale).
Dr. Adriana RÎMBU
Medic primar Medicină Nucleară, medic specialist Radiologie, Imagistică Medicală, competenţă Ecografie Generală, Senologie, doctor în Ştiinţe Medicale, preşedinte al Societăţii Române de Medicină Nucleară
Spitalul Clinic Colentina-Departament Medicină Nucleară, Clinica Mate-Fin Medical-Bucureşti (www.matefinmedical.ro), Clinica Sapientek-Buzău (www.sapientek.ro., 0238-721722)