Galeriile de Artă „Ion Andreescu” Buzău au găzduit joi, 19 aprilie, o expoziţie de ţinută. Pentru prima dată buzoianul Constantin Apostol, un artist deosebit de apreciat, a organizat o expoziţie personală acasă, aducând pe simeze o mică parte din lucrările sale reprezentative. În plus, artistul a oferit publicului şansa de a admira, într-o manieră inedită, alte 600 de lucrări pe care le-a realizat de-a lungul timpului. Imaginea acestor lucrări a fost proiectată sub forma unui filmuleţ pe un şevalet poziţionat în apropierea simezelor.
De asemenea, artistul a redecorat sala expoziţională de la parterul galeriilor buzoiene, obturând ferestrele dinspre stradă şi montând o cortină în faţa lucrărilor. Alături de Constantin Apostol s-au aflat şi au vorbit despre creaţiile lui preşedintele UAP Buzău, Valeriu Şuşnea, şi cristicul de artă Constantin Hoştiuc.
„Un artist de anvergură mondială”
„Constantin Apostol este un artist de anvergură europeană, ca să nu spun mondială. Totodată, el este un artist atipic, un perfecţionist, un artist total. Lucrările sale sunt o trecere prin istoria artei. A absolvit secţia de Artă Monumentală a Institutului „Nicolae Grigorescu”, la clasa lui Vasile Celmare, pentru care a fost studentul preferat. Este conferenţiar la Facultatea de Teologie din Bucureşti şi a executat sau a condus nenumărate lucrări de artă monumentală de mare importanţă: uriaşul mozaic din marmură, de 250 m.p., de la Muzeul de Arheologie Adamclisi, restaurarea picturii de la Mausoleul din Mărăşeşti, două lucrări la Muzeul Marinei din Constanţa, mozaic la faţada Cinematografului Balada din Focşani. Tot el a fost cel care a condus echipa care a realizat mozaicul de la Contactoare din Buzău. Îmi aduc aminte şi astăzi că am petrecut Crăciunul anului 1985, legaţi cu sfoară de schelele fabricii Contactoare pentru a monta mozaicul de marmură care există şi acum. Lucrările lui Constantin Apostol se regăsesc în Belgia, în Grecia, Japonia, Olanda etc. De Costel Apostol mă leagă o prietenie deosebită”, a declarat Valeriu Şuşnea.
„Simţurile oamenilor s-au tocit”
„Îl cunosc de vreo 20 de ani şi intru săptămânal în atelierul său, iar de fiecare dată el lucrează cu o îndârjire pe care nu am mai văzut-o. Tot timpul inventează ceva, îşi pune o problemă şi încearcă să o rezolve. (…) Konrad Lorenz spunea, prin anii ‘70, că prin anii 2000 oamenii vor fi toţi cu simţurile tocite, nu vor dori să ştie, nu vor dori să participe, vor fi suficienţi cu ceea ce au în fiecare zi, fără a-şi pune problema dacă ceea ce au le ajunge. Arta cu cât este mai contemporană, trebuie să reacţioneze la această tocire a simţurilor şi să arunce tot mai multe ancore spre noi pentru a ne prinde. Să ne prindă nu doar vizual. Asta face arta lui Constantin Apostol.
Lumea ar trebui să aibă o mai mare consideraţie pentru artişti. La noi, încă de pe vremea lui Tonitza, artistul trebuie să fie dispus mereu să fie ultimul om, să cerşească, să aştepte mila. În ţările civilizate, sate, nu oraşe, au colonii de sculptori şi pictori, şi faima acelor sate vine din asta. Am adăpostit o lucrare de Richard Serra sau de Brâncuşi, spun oamenii de acolo. Faima acestor locuri din străinătate nu este dată de vila lui Becali, cum se întâmplă la noi. Spre asta ar trebui noi să ne îndreptăm, ca oraşele să aibă o recunoaştere din partea unei autorităţi culturale sau artistice. Ea ar trebui să fie amprenta noastră, nu doar lucrurile legate de civilizaţie. E normal să ne preocupe străzile asfaltate, dar la fel de normal este să ai un artist în care să te recunoşti. În ceea ce mă priveşte, eu am o imagine a Buzăului prin Constantin Apostol”, a declarat prof. univ critic de artă Constantin Hoştiuc.
„Am avut ambiţia să nu port trena niciunui artist consacrat”
„Sunt un om care mi-am spus că odată ce am apucat pe drumul acesta ( Nr. al artei), înapoi nu mai dau. În educaţia mea artistică m-am întâlnit cu foarte mulţi autori, foarte multe culturi, curente. Am devorat multe cărţi, albume, care m-au ajutat ca la rândul meu să pregătesc alţi viitori artişti. Am pus bazele catedrei de Artă Sacră la Teologie şi am coordonat în jur de 150 de masterate.
În general, ceea ce am de spus, eu spun prin lucrările mele, în rest sunt un mut sau mai bine zis un mim. Am încercat să le transmit elevilor mei microbul artei, acela care nu te lasă să dormi noaptea pentru că ştii că ai ceva de făcut. Ca artist, sunt un om al frământărilor. Niciodată nu sunt mulţumit de ceea ce am făcut. Am spus „gata“ la o singură lucrare, la care am lucrat un an. Am avut ambiţia să nu port trena niciunui artist consacrat. Ori fac ceva valabil, ori nu fac deloc. Simplu. Am beneficiat de o bursă din partea statului olandez, în anul 1994. Eu îmi scormonisem deja mintea să fac ceva nou. Am învăţat toate formele de artă plastică, şi ceramică, şi tapiserie, tot. Faptul că am jonglat cu plasticităţi diferite, m-a ajutat mult.
Cred că astăzi am uitat că suntem oameni şi că oamenii au suflete. Există prea multă ură. Eu nu sunt un politician care să ţină discursuri maselor, treaba mea este arta. Dar prin lucrările mele vreau să adun oamenii, să îi fac umani, să le redau zâmbete.
Am fost un copil crescut la ţară (Nr. la Mânzăleşti), învăţat la coasă, la cules de prune. Şi le mulţumesc părinţilor mei că m-au disciplinat, în sensul că mi-au inoculat acel ceva prin care să respect timpul pe care îl am la dispoziţie. Îmi spuneau <Faci, aia, faci aialaltă şi apoi faci pauză>; şi în timpul liber am citit. Am citit cât s-a putut”, a declarat Constantin Apostol.
