Vineri, 21 decembrie, la Biblioteca Municipală din Râmnicu Sărat a avut loc lectură publică prilejuită de lansarea cărţii Vlas …prin furcile caudine, Ed. Rafet, 2012, autori Alexandru D. Albu şi Ion Hoinaru, o carte document (format A4, „două într-una”, cum preciza editorul Constantin Marafet) despre istoria unei generaţii, istorie care….
Vineri, 21 decembrie, la Biblioteca Municipală din Râmnicu Sărat a avut loc lectură publică prilejuită de lansarea cărţii Vlas …prin furcile caudine, Ed. Rafet, 2012, autori Alexandru D. Albu şi Ion Hoinaru, o carte document (format A4, „două într-una”, cum preciza editorul Constantin Marafet) despre istoria unei generaţii, istorie care deşi nescrisă capătă glas prin cuvintele celor doi autori. Alexandru D. Albu s-a născut în satul Pleşeşti, comuna Podgoria, judeţul Buzău (fost Râmnicu Sărat), pe data de 29 aprilie 1928. A fost Doctor în Economie al Universităţii „Lomonosov” din Moscova, decan al Facultăţii de Comerţ din ASE, şeful catedrei de comerţ exterior din ASE, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, membru fondator al FSN, deputat PDSR, a decedat după o lungă suferinţă, chiar în ziua sa onomastică, 30 august 2004 şi a fost înmormântat în satul său natal Pleseşti. Ion Hoinaru, pe numele adevărat Ştefan Mustăţea, s-a născut la 1 aprilie 1931 în satul (fost) Hoinari, comuna (fost) Măcrina, judeţul (fost) Râmnicu Sărat. Ca fiu de chiaburi, nu a avut dreptul să meargă la facultate fiind respins la ASE – Bucureşti. Ajutat de prietenul Sandu Albu, a reuşit totuşi să termine Facultatea de Matematică – Fizică-curs seral, după ce a făcut trei ani de armată. În timpul facultăţii magaziner prin restaurantele din Bucureşti, după absolvire revizor contabil tot prin restaurante, prof. de matematică în com. Băneasa-Giurgiu, economist la un institut de proiectări, matematician-programator la catedra de cibernetică Economică din ASE Bucureşti, catedră condusă de Manea Mănescu, curs la Tokyo de 3 luni, specializare în programarea calculatorului electronic NEAC-1240, specializări în programare calculatoare IBM, a mai făcut la Bruxelles, Viena, din 1986 i se acordă titlul de Doctor în Economie specialitate cibernetica economică, după pensionare de la catedra ASE, se retrage la gospodăria părinţilor la Hoinari şi din 1997, în Canada unde creşte nepoţi, iar când poate mai scrie. A fost un eveniment sui-generis, datorită tehnicii s-a realizat un „duplex” Vancouver – Râmnicu Sărat, autorul Ion Hoinaru şi cei prezenţi s-au văzut şi au fost într-un real dialog. Ion Hoinaru mărturiseşte, printre altele în deschiderea cărţii: „Bunul meu prieten Sandu Albu, fie-i ţărâna uşoară, a scris la această carte cât a putut. Mi-a plăcut tare mult ce-a scris el şi m-am gândit că n-ar fi rău să-ncerc a o continua, atât cât m-or ţine baierele minţii şi a ieşit ce s-a văzut până aci. C-o fi bine, c-o fi rău, naiba mai ştie, dar tot ce-am scris este adevărat, nu în sensul personajelor pomenite aici, ci în sensul evenimentelor prin care a trecut Vlas şi ţărişoara noastră România, de care şi acum îşi bat joc o groază de „oameni”. M-am oprit cu evenimentele cam pe la sfârşitul celui de al doilea război mondial, odată cu revenirea (pe jos) în ţară, a armatelor române, care au dus greul luptei în condiţiuni destul de vitrege, până la Praga. Era cam prin iulie 1945. (…) Sandu l-a lăsat pe sărmanul Vlas la Buduiul cu apă din pădurea Băluşca, pe dealurile Ţărţădăului (începutul capitolului 8). Acest al doilea volum al romanului „VLAS …prin furcile caudine” acoperă perioada 1945-1989 aşa cum am trăit-o şi-am înţeles-o eu la vremea respectivă şi desigur, cât mi-am mai putut aduce aminte. (…) Dacă s-o mai putea, sper ca-n volumul 3, să prezint evenimentele mai importante din perioada 1990 şi până în prezent. Dedic acest volum tuturor celor care au suferit din cauza alegerilor „democratice” din Noiembrie 1946. (Vancouver 20 octombrie 2011)” „Regizorul” evenimentului a fost Constantin Marafet care a prezentat cartea în calitate de editor, a dat citire cuvintelor transmise de prof. Dumitru Pâslaru, fost deputat, fost ambasador, actual consilier de stat, care nu a reuşit să ajungă la eveniment: „(…)Dincolo de demnitarul care a fost, în datele fundamentale prof. Albu rămăsese un ţăran de pe valea mijlocie a Râmnicului care, preocupat să-şi ridice neamul, să-şi ajute satul şi oraşul, să-şi cultive pământul şi să-şi sporească gospodăria, nu a uitat niciodată de unde a plecat. A fost mulţi ani preş. Comisiei parlamentare de privatizare, dar nu şi-a privatizat nimic pentru sine din portofoliul pe care îl avea la dispoziţie prin controlul fondului Proprietăţii de Stat. (…) Cu prilejul ultimei noaste întâlniri (…) mi-a împărtăşit neliniştea sa referitoare la starea şi viitorul Râmnicului care a fost înfloritor atâta vreme cât a fost oraş de vamă şi de margine cu Moldova, iar mai târziu târg pentru satele dimprejur. Acum când industria ceauşistă a dispărut şi comerţul a coborât la nivelul de comună, Râmnicul nu mai poate fi în aceeaşi măsură punctul de confluenţă a resurselor din regiune. (…)” Şi a invitat la discuţii: prof. Florică Crintea: „Am lecturat în fugă conţinutul cărţii şi am rămas surprins cum a scris venirea cu Divizia „Tudor Vladimirescu” şi epopeea colectivizării. Este un bun scenariu de film”, Dumitru Hangu: „Îl reprezint pe Ion Mărculescu care este prietenul meu şi al dvs. În cartea mea „Valea Râmnicului – Istorie şi legendă” îi am atât pe Ion Mărculescu cât şi pe Alexandru Albu”, Genovel Florentin Frăţilă, nepotul lui nea Ştefan, a explicat gradul de rudenie cu autorul şi au depănat câteva amintiri, Ion Hoinaru (din Vancouver): „Am scris-o ca să nu se piardă ceea ce a scris Alexandru Albu. Este numai adevărul. Am vrut să continui acţiunea la Pleşeşti, dar nu am avut suficiente informaţii şi am mutat-o la Hoinari. Referitor la Ceauşescu, eu nu cred că a fost aşa de patriot, dar a avut oameni de nădejde, dar a avut şi oameni care l-au condus la rău”, prof. Ecaterina Chifu: „Apreciez forma grafică, coperta I unde apare lanul, bogăţia pământului, şi coperta a IV-a, două chipuri cu ochii atât de vii. O carte de istorie vie, o istorie pe care nu am învăţat-o la şcoală.” Lectura publică, poezie din creaţia proprie, a fost asigurată, în ordine, de Matincă Costea, Vasile Ghinea şi Constantin Marafet.
Totul s-a încheiat cu un pahar de vin fiert şi plăcintă de post, adusă de prof. Florică Crintea şi făcută de soţia domniei sale.