Un apel la care au aderat aproape 200 de cadre didactice, academicieni, oameni de cultură, şi cercetători a fost făcut public săptămâna trecută, în contextul discuţiilor privind reorganizarea Editurii Didactice şi Pedagogice şi transformarea acesteia în singura editură cu drept de publicare a manualelor şcolare. Semnatarii îi solicită domnului ministru al Educaţiei Liviu Pop să renunţe „imediat la monopolizarea manualelor, la impunerea manualului unic sau la cosmetizarea acestei acţiuni sub fardul gros al aşa zisei licitaţii de autori, organizată de editura de casă a statului”, după cum se arată într-un comunicat citat de cotidianul “România Liberă”.
În data de 15 septembrie, Ministerul Educaţiei Naţionale a postat pe site, conform reglementărilor privind transparenţa decizională, un proiect de hotărâre de guvern prin care Regia Autonomă Editura Didactică şi Pedagogică ar deveni societate pe acţiuni cu un unic proprietar, statul, având dreptul de a publica în mod exclusiv manualele şcolare.
„Având în vedere ultimele intenţii anunţate de Ministerul Educaţiei Naţionale, instituţie identitară fundamentală, şi îngrijoraţi fiind de evoluţiile practice ale acestor intenţii, ne exprimăm categoric împotriva respectivelor iniţiative, fără echivoc în solicitarea încetării atacului la adresa educaţiei de calitate. Direcţiile pe care le impune acum MEN sunt caracterizate printr-o încercare de erodare a principiilor intrinseci ale educaţiei, constau în acţiuni plasate sub semnul iminenţei cenzurii, a insinuării treptate a factorului ideologic monopolizant, şi se îndreaptă direct împotriva generaţiilor care vor constitui viitorul ţării”, se arată în scrisoarea deschisă.
Autorii scrisorii subliniază că, prin această măsură, se încalcă dreptul copilului la o educaţie de calitate şi se aduce atingere unor principii prevăzute în Constituţia României şi în legile statului, precum Legea Educaţiei, Legea Cărţii şi Legea Dreptului de Autor: dreptul profesorului de a-şi alege resursele didactice, dreptul autorilor şi al editurilor de a publica, dreptul părinţilor de a calibra şi direcţiona educaţia propriilor copii, responsabilitatea statului de a investi în educaţie.
Printre semnatarii apelului se numără Mircea Cărtărescu, Eugen Negrici (profesor al Şcolii Doctorale a Facultăţii de Litere din Universitatea Bucureşti), Ion Bogdan Lefter (profesor universitar la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti), academicianul Nicoale Manolescu, Bogdan Ghiu (poet, eseist, traducător, critic şi teoretician în literatură, artă şi media), Irina-Margareta Nistor, numeroase cadre didactice de la marile universităţi româneşti, precum şi 83 de profesori din învăţământul preuniversitar (şcoli generale şi licee) din întreaga ţară. Printre aceştia din urmă se află şi un cadru didactic buzoian, profesor la o şcoală generală; este de aşteptat ca, după îndepărtarea de la conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean a social-democratei Geta Burducea, numărul semnatarilor buzoieni să crească.
DREPTUL LA EDUCAȚIE
Apel al oamenilor de cultură, academicieni, profesori universitari, profesori, scriitori, cercetători
Având în vedere ultimele intenții anunțate de Ministerul Educației Naționale, instituţie identitară fundamentală, și îngrijoraţi fiind de evoluţiile practice ale acestor intenții, ne exprimăm categoric împotriva respectivelor inițiative și solicităm încetarea atacului la adresa educației de calitate.
Direcțiile pe care le impune acum MEN indică o încercare de erodare a principiilor intrinsece ale educației, de demarare a unor acţiuni plasate sub semnul iminenței cenzurii, a insinuării treptate a factorului ideologic monopolizant, și se îndreaptă direct împotriva generațiilor care vor constitui viitorul țării.
Încercările de impunere a unor direcții unice de formare, de educare, de anulare a diversității și alterității, atât la nivelul circulației ideilor, cât și la cel al surselor care le pot produce – specialiștii și entitățile economice specializate, aflate în sistem competițional, generator de plus-valoare –, sunt practici ale unor regimuri autoritare, dictatoriale.
Observăm cu îngrijorare încercările recurente de enclavizare a învățământului, atât în raport cu scena educațional-culturală europeană, cât și în raport cu pluralitatea vocilor din spațiul autohton care mai au de exprimat puncte de vedere valoroase în domeniul educației.
Aceste tendințe ne îndepărtează flagrant de dimensiunea integrării europene, plasându-ne într-o zonă centrifugală în raport cu toate centrele de forță ale civilizației.
Suntem convinși că scena educațională românească trebuie să se alinieze modelelor de succes ale Europei, să se situeze în proximitatea calitativă a acestora, nu să se îndepărteze de ele, așezându-ne astfel marginal pe harta dinamicii educaționale europene.
NU VREM:
- autori de manuale selectați politic!
- excluderea a 10.000 de potențiali autori, în favoarea a trei selectați de stat!
- autori de manuale care se autoexclud, pentru că refuză tutela statului!
- autori de manuale care se autoexclud, pentru că refuză comanda politică!
- manuale mai scumpe în timp, ca efect al monopolului!
- pierderea unor manuale potențial valoroase!
- falimentarea unor edituri profesioniste, care asigură locuri de muncă simultan cu produse de calitate!
- anularea posibilității ca edituri prestigioase, cum sunt Oxford, Nathan, Pearson, Cornelsen, Cambridge etc. să lucreze cu autori români!
- să dispară oamenii creativi, esențiali pentru o echipă de autori de manuale, pe care un asemenea sistem i-ar exclude din principiu!
- limitarea dreptului la asociere în vederea scrierii unui manual!
- ca un manual, vremelnic agreat de o conducere politică, poate chiar iubit de profesori, să fie schimbat de următoarea conducere politică, pentru că are clienții ei!
- controlul politic al conținuturilor!
- cenzura educației!
- controlul minților copiilor noștri!
- moartea școlii românești!
Atragem atenția asupra câtorva principii fundamentale ale educației, încălcate de către recentele inițiative ale MEN în privința manualelor și a auxiliarelor școlare:
1. DREPTUL PROFESORULUI de a-și alege resursele didactice.
PROFESORUL trebuie să-și mențină vocația și să reușească să-și cultive, și după 20-30 de ani de carieră, pasiunea pentru munca sa. O poate face DOAR dacă se simte liber, inclusiv prin faptul că toate cărțile pe care și le dorește îi sunt permise.
- Acest drept este reglementat chiar în Constituție în mai multe țări (Italia, de exemplu) și în Legile Educației (în aproape toate statele lumii).
A-i limita acest drept înseamnă CENZURĂ!
2. DREPTUL DE A PUBLICA.
Orice editurăși orice autor au dreptul de a publica ORICE carte cu profil educațional: în primul rând MANUALE, dar și culegeri, ghiduri și metodici, manuale digitale etc. Dezvoltarea complexă a pachetelor educaționale în editurile cu profil educațional este CEA MAI CUNOSCUTĂ FORMĂ de CERCETARE-DEZVOLTARE în EDUCAȚIE, la nivel mondial.
Exemple strălucite: Pearson, Cambridge sau Oxford, Hachette sau Nathan, Cornelsen, Klett sau Springer.
- Acest drept este derivat din DREPTUL LA LIBERĂ EXPRIMARE (Art. 30 din Constituția României), reglementat în Constituție în mai multe țări, dar și prevăzut ca atare în Legile Educației și în Legile Cărții din aproape toate statele lumii.
A limita acest drept înseamnă CENZURĂ!
3. DREPTUL PĂRINȚILOR DE A CALIBRA ȘI DIRECȚIONA educația propriilor copii.
Statul, școala, profesorii, directorii, agenții economici nu pot impune unui părinte CÂT și DACĂ dorește să plătească pentru resurse educaționale suplimentare.
- Drepturile și responsabilitățile părintelui în ceea ce privește educația copilului sunt prevăzute ca atare în legislație.
A limita acest drept înseamnă CENZURĂ!
4. DREPTUL STATULUI DE A INVESTI în educație
Statul are dreptul (și responsabilitatea) de a investi în educație, fără să încalce însă vreunul dintre celelalte trei principii de mai sus.
Statul poate achiziționa manuale,însă DOAR de pe o piață liberă, la prețuri corecte, rezultate în urma unor reguli de competiție corecte, în interesul beneficiarilor. Nu va forța însă o scădere artificială a prețului manualului, întrucât aceasta ar însemna, inevitabil, o reducere a calității. Conform Constituției României, statul dă cetățenilor români dreptul la “învățătură”. Adică educație de calitate.
Ingerințele statului prin soluții de tip monopol elimină concurența, iar lipsa concurenței înseamnă calitate mai slabă, prețuri, în timp, mai mari (de monopol). Se atentează astfel la unul dintre drepturile fundamentale ale cetățenilor români, dreptul la învățătură.
- Constituția României. Art. 32. (1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.
A limita acest drept înseamnă CENZURĂ!
Cele patru principii sunt circumscrise unui drept fundamental: DREPTUL COPILULUI la o educație de calitate.
În numele acestui drept, vă solicităm, domnule ministru Liviu Pop, să renunțați imediat la monopolizarea manualelor, la impunerea manualului unic sau la cosmetizarea acestei acțiuni sub forma așa zisei licitații de autori, organizată de editura de casă a statului!
Cu speranță pentru o Românie educată