Nu cred în coincidențe, deci nu pot trece cu vederea faptul că, ieri, unul dintre senatorii juriști care au propus un amendament la Codul Penal care ar putea restrânge posibilitatea aplicării măsurilor preventive corupților – celebra înlocuire a sintagmei „suspiciuni rezonabile” cu „probe sau indicii temeinice” – a intrat în atenția procurorilor anticorupție într-un dosar legate de afaceri necurate derulate de Consiliul Județean Suceava. Poate distinsul ales știa ce-a făcut și ce-l așteaptă și, al naibii ghinion!, procurorii s-au grăbit.
Personal sunt, însă, tentat să cred că Direcția Națională Anticorupție continuă să-și ia foarte în serios rolul de a asana clasa politică, ceea ce noi nu am reușit prin vot de atât timp. Și că acțiunea de joi de la Suceava a fost și cea a unui organism care produce anticorpi ori de câte ori este atacat de factori externi.
Tot pentru că nu cred în coincidențe, nu pot să nu remarc faptul că judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție au amânat, pentru a doua oară, pronunțarea în cazul de corupție în care este trimis în judecată deputatul Marian Ghiveciu. Parcă tot precum un organism care emite anticorpi în fața atacului celor zece deputați care amenință, tot printr-un proiect de lege, procurorii cu pușcăria.
Și, din același motiv, al neîncrederii în coincidențe, cred că asemenea acte de vitejie precum tentativele de sabotare a actului de Justiție de către parlamentari nu va avea efectul scontat de aceștia. Ci unul în sens invers, ca-n proverbul cu „ce-și face omul cu mâna lui”. Ceea ce nu mă împiedică deloc să aplaud, încă o dată, cruciada Direcției Naționale Anticorupție.