DNA, pe firul altei tranzacții dubioase cu păduri de la Gura Teghii deținute acum de suedezii de la IKEA

   Un dosar care instrumentează retrocedarea cu cântec a altor păduri de la Gura Teghii, scoase din proprietatea publică într-un mod dubios și apoi tranzacționate unor personaje controversate este gata să izbucnească.

   Intermediarii locali care au facilitat vânzarea pădurilor Buzăului către Harvard ar fi investigați de procurori pentru mai multe infracțiuni: înșelăciune, corupție, activități de criminalitate organizată și spălare de bani.

   Oamenii legii s-au sesizat și au început urmărirea penală asupra faptei în cazul unor suprafețe de teren forestier care, în urmă cu câțiva ani, ar fi intrat în posesia Harvard prin intermediul firmei Scolopax. Aceste retrocedări se leagă de numele unuia dintre inculpații din mega-afacerea cu cele peste 5.000 de hectare de pădure de pe raza aceleiași comune, din cauza căreia doi foști prefecți de Buzău sunt judecați pentru fapte de corupție.

   Este vorba despre Alexandru Lefter, fostul șef al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare (ITRSV) Focșani, care s-ar fi aflat și în spatele retrocedării a peste 200 de hectare de pădure de la Gura Teghii așa-zisului moște­nitor al Elenei Clăbescu, Nicolae Clăbescu, vândute rapid, după emiterea titlului de proprietate, firmei Scolopax, al cărei reprezentant, care intermedia pentru Harvard cumpărarea de păduri în România, Dragoș Lipan, a fost condamnat anul trecut la trei ani de închisoare cu suspendare.

   Cumpărătorul inițial al celor 226 de hectare de teren forestier, tranzacție care face obiectul unui alt dosar investigat de procurorii anticorupție, a fost un grup celebru de procuratori din Focșani: Nicușor Cosor, Ion Alexe, fost consilier județean din Vrancea, Nelu Scânteianu, mandatar al soției sale Gilda Sanda Scânteianu, Iosif Ion Iulian, în numele soției sale Alina Iosif, sora fostului șef al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Vrancea, Alexandru Lefter, și, respectiv, Ionel Guțan, proprietarul restaurantului ,,Enigma“ din Focșani, locație care a împrumutat, de altfel, numele grupării. Aceștia au plătit pentru pădure 791.000 lei. Însă, a doua zi după parafarea con­tractului de vânzare-cumpă­rare, grupul ,,Enigma“ a revândut cele 226 de hectare către Scolopax, cu un preț de patru ori mai mare: 3,6 milioane de lei, obținând un profit net de aproape 2,9 milioane de lei într-o singură zi.

Prețul, umflat de patru ori

   În octombrie 2007, alte 280 de hectare primite de Clăbescu și-au schimbat proprietarul. De tranzacție s-a ocupat Gilda Sanda Scânteianu, membră a grupului, care, pe baza unei procuri de la Clăbescu, a vândut pădurea către alți membrii „Enigma“, în schimbul a 560 de mii de lei. Cinci zile mai tîrziu, pădurea a fost vândută firmei Scolopax tot la un preț de patru ori mai mare: 2.251.200 lei.

   Un al treilea contract a fost încheiat de Gilda Sanda Scânteianu direct cu Scolopax, pentru alte 90 de hectare, retrocedate în plus lui Clăbescu. Femeia a obținut o pro­cură de la Clăbescu, parafată la notariatul deputatului PSD de Vran­cea Ciprian Nica. De altfel, la acest notariat au fost semnate toa­te contractele din această afacere.

   Rădăcinile tranzacției ajung până în anul 2006, când Nicolae Clăbescu a depus mai multe cereri, la mai multe primării din județ, pentru a primi mai multe păduri. Înainte de 1948, pădurile s-au aflat în posesia bunicii sale, Elena Clăbescu. Potrivit documentelor din arhivă, moștenitorilor Elenei Clăbescu le-ar fi revenit doar o suprafață de 225 de hectare, pe raza localităților Lopătari și Gura Teghii. Nicolae Clăbescu a depus inițial o cerere la comisia locală Gura Teghii, de unde a și primit rapid 226 de hectare. Același Clăbescu a mai revendicat 90 de hectare de la aceeași primărie. Comisia județeană Buzău a validat și această a doua cerere.

   La momentul respectiv, re­pre­zentanții primăriei din localitatea Gura Teghii au întocmit un refe­rat prin care l-au sesizat pe primar că restituirea s-a făcut ilegal, deoarece cererile erau însoțite de aceleași documente, pentru suprafețe diferite, iar pădurea se afla împrăș­tiată pe raza mai multor comune. Ceea ce, în opinia unor funcționari din primărie, a depășit competențele comisiei. Referatul nu a fost luat în seamă, iar moștenitorii au fost puși în posesie. Nicolae Clăbescu a depus o altă cerere în localitatea Lopătari, prin care a solicitat încă peste 300 de hectare de pă­dure. Și aici a depus aceleași docu­mente precum cele de la Gura Teghii, însă de data asta primăria Lopătari i-a respins cererea. Clăbescu a făcut plângere la Ju­decătoria Buzău și a câștigat, irevocabil, cele 300 de hectare, pe raza comunei Lopătari. În total, moștenitorul s-a ales cu 615 hectare de pădure, deși avea dreptul la nici jumătate.

   Anul trecut, pădurile tranzacționate prin Scolopax au ajuns în posesia Grupului suedez IKEA, prin intermediul fondului de investiții Greengold. Surse auto­rizate susțin că pădurile au fost preluate inițial de firma Greengold Value Forest, parte a fondului de investiții suedez, apoi trecute în proprietatea  I.R.I.  FOREST  ASSETS SRL, IRI fiind acronimul de la IKEA Resource Indepen­dence.

   Suprafețele în plus au fost luate din pădurile statului, administrate de Romsilva. Direcția Silvică Buzău, în tandem cu actualul primar al comunei Gura Teghii, cer acum, în instanță, anularea dreptului de proprietate, după ce acesta din urmă a reușit să obțină rejudecarea cauzei. Procesul, care a debutat în 2014 la Judecătoria Pătârlagele, are săptămâna viitoare un nou termen. Însă cer­ce­tarea judecătorească se derulează greoi, mai ales după decesul lui Nicolae Clăbescu. Moștenitorul acestuia, Radu Eduard Clăbescu, este cel care trebuie să răspundă acum în fața instanței pentru mo­dul în care au fost obținute pădurile respective. În dosarul cauzei apar, ca pârâți, toate pesonajele mai sus menționate ca făcând parte din așa -zisul grup Enigma: Nicușor Cosor, Mariana Cosor, Ion Alexe, Nelu Scânteianu, Gilda Scânteianu, Ionel Guțan, Silica Guțan, Alina Elena Iosif – sora fostului șef ITRSV Focșani Alexandru Lefter – judecat în dosarul „lotului Beganu“ -, soțul acesteia, Ion Iulian Iosif, dar și Scolopax. De asemenea, a fost chemată în instanță Comisia Județeană Buzău pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor. Interese în proces mai au și Comisia Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Gura Teghii, R.N.P. Romsilva – prin Direcția Silvică Buzău, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău, dar și o persoană fizică. Parte în proces este și actualul deținător al pă­du­rilor obținute de Scolopax – IKEA – prin S.C. I.R.I. FOREST ASSETS SRL (FOSTĂ S.C. GREENGOLD VALUE FORESTS S.R.L. – GGVF), dar și S.C. GREENGOLD FUTURE TREES S.R.L.

   Potrivit jurnaliștilor de la riseproject.ro, IKEA ar deține în județul Buzău 2479 ha de pădure.

Profit pentru paznicul statului

   Relațiile Scolopax cu gruparea din Focșani sunt mult mai importante decât cele trei contracte. Compania Scolopax a cumpărat mii de hectare de pădure de la membrii grupării, în mai multe județe, potrivit documentelor de vânzare-cumpărare obținute de RISE Project.

   De exemplu, în 2006, membrii grupării – Nicușor Cosor, Ion Alexe, Nelu Scînteianu, Alexandru Lefter, Ionel Guțan – au transfe­rat 724,24 ha de pădure din Vrancea către Scolopax pentru suma de 8.741.577 lei.

   Lefter ar fi încasat astfel 839.191 lei, potrivit contractului. El era chiar șeful Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic Vrancea (ITRSV), cel care trebuia să urmărească tăierile ilegale din pădurile din peste cinci județe din Moldova. Alina Iosif, prezentă și ea în tranzacțiile din Buzău, este sora lui Lefter. Alte milioane de lei ar fi intrat în conturile familiei Lef­ter și din alte tranzacții încheiate cu Scolopax. Sumele nu s-au regăsit însă în declarația de avere a șefului ITRSV Vrancea.

Schema offshore și tranzacțiile dubioase

   Documentele obținute de RISE Project arată un risc major pentru Harvard. Pădurile au fost preluate de Scolopax – filiala Harvard (acționarii Scolopax sunt entitatea Phemus Corporation, care are 99,99% din acțiuni și persoana fizică Ernst Jonas Einar Jacobsson, Phemus Corporation fiind admi­nistrată de către șefi ai universității americane Harvard) fără ca Romsilva să le poată cumpăra înainte, pe baza dreptului de întâietate al statului la achiziția suprafețelor forestiere. Jonas Jacobsson, administratorul Scolopax, le-a cerut avocaților să analizeze acest risc abia în 2010, când universitatea acumulase deja peste 30 de mii de hectare.

J   onas Jacobsson, administrato­rul filialei Harvard, le-a cerut avo­caților să analizeze acest risc abia în 2010, când universitatea acumu­lase deja peste 30 de mii de hecta­re. Universitatea Harvard și-a schimbat strategia din România după ce avocații angajați de Jacobsson au analizat riscul asupra proprietăților. Aproape 2.100 de hectare au fost vândute în 2011 către companiile suedezului, iar alte parcele au fost cedate unor fonduri de investiții daneze.

   În 2012, Scolopax a rămas cu 32.600 de hectare de pădure în por­tofoliu. În paralel, Harvard a pus la punct o nouă filieră pentru afa­cerile din România, înființând mai multe companii în paradisuri fiscale.

   Operațiunea a început discret, la finalul anului 2012, în Luxemburg, statul european al cărui regim fiscal relaxat a fost frecventat și de grupul IKEA.

   Pe 8 noiembrie 2012, o nouă firmă americană, Bellflower LLC, a înființat, în Luxemburg, Greengold European Capital SA.

   La rândul ei, Bellflower LLC fusese înregistrată de doar o lună în Delaware, una dintre cele mai netransparente jurisdicții din lume. Potrivit riseproject.ro, asociatul unic al companiei americane, De­meter Holdings Corporation, era un alt vehicul al Harvard, potri­vit raportărilor oficiale.

   În final, compania din Luxemburg a deschis, în ianuarie 2013,   fi­li­ala Greengold Value Forest SRL, cu primul sediu la Sibiu, în casa unde își avea cartierul general grupul patronat de Jacobsson, administratorul filialei Harvard – Scolopax.

   În noiembrie 2013, Greengold Value Forest și Scolopax au semnat un precontract pentru transferul pădurilor. O lună mai târziu, Harvard a anunțat oficial că își vinde toate pădurile din România. Har­vard a cerut 84 milioane de eu­ro, dar Romsilva a refuzat să le cumpere.

   Filialele universității au mers mai departe și au parafat o primă tranzacție.

   În august 2014, Greengold Value Forest SRL i-a plătit companiei Scolopax peste 2,3 milioane de eu­ro pentru șase loturi de pădure, în suprafață totală de 881 de hectare.

   Cele șase suprafețe erau disputate în instanță. În contract au fost menționate litigiile, dar cele două părți au inclus o clauză specială: cumpărătorul să poată fi despăgubit dacă pierde oricare dintre cele șase păduri. Banii au rămas în familie. Ambele companii erau controlate tot de Harvard. Treptat, Greengold Value Forest a preluat proprietățile Scolopax și le-a transferat apoi, la grămadă, către corporația IKEA. Mai puțin cele șase loturi cu probleme juridi­ce. IKEA a refuzat să le cumpere, astfel că Harvard le-a transferat la o altă filială – Greengold Future Trees – pe care o înființase prin aceeași filieră offshore din Delaware.

  Când a intrat în scenă IKEA? Potrivit www.occrp.org, la mai puțin de un an de la încheierea tranzacției de către Greengold, IKEA preia Greengold Value Forests SRL și pădurile sale și schimbă numele companiei în I.R.I. (IKEA Resource Independence) Forest Assets SRL, o companie cu răspundere limitată.

   Potrivit Mediafax, conducerea IKEA a precizat că nu poate comunica prețul din cauza contractului de confidențialitate încheiat cu fostul proprietar al pădurilor, o companie privată.