Raluca Liani BANU
Arhivele Naţionale Buzău
Până în preajma anului 1877 judeţul Buzău nu avea decât un batalion de soldaţi care aparţinea de regimentul 4 Dorobanţi şi era împărţit în patru companii care aveau sediile la Vama Cheia, oraşul Buzău, oraşul Mizil şi comuna Cărpiniştea. Prin decretul nr. 2195 publicat în Monitorul Oficial, batalionul se transformă la 26 decembrie 1876 în Regimentul 8 linie, fiind plasat sub comanda locotenent colonelului Ştefan Şişman. La 1 februarie 1877 cele patru companii se desprind în două batalioane, dintre care unul primeşte numele de Regimentul 8 Dorobanţi, fiind împărţit la rândul lui în opt companii care aveau reşedinţele la Buzău, Mizil, Cilibia, Gherăseni, Cislău, Nişcov, Beceni şi Nehoiaş, iar cel de al doilea, Regimentul 5 Dorobanţi. Regimentul avea un efectiv de 2.118 oameni şi o rezervă de 306 oameni.
La începutul războiului de independenţă, la 8 mai 1877, comandantul Regimentului 8, locotenent colonelul Şişman raporta comandantului Diviziei a II a că s-a conformat Ordinului nr. 989 pornind în luptă, acesta participând la luptele de la redutele Griviţa 1 şi Plevna. Regimentul făcea parte din Corpul I Armată, iar la finele războiului drapelul Regimentului 8 Dorobanţi a fost decorat cu medalia Virtutea Militară de Război, Steaua României, Crucea Trecerii Dunării.
Regimentul a fost reorganizat în anul 1889, alimentând acum şi unităţile militare din Râmnicu Sărat şi Mizil, fiind împărţit în opt companii:
– compania I cu sediul la Buzău formată din comunele Buzău, Lipia, Merei, Stîlpu, Gura Sărăţii, Dara, Şarânga şi Monteoru;
– compania II cu sediul în comuna Cilibia formată din comunele Cilibia, Caragele, Căldărăşti, Cochirleanca, Cotu Ciorii, Găvăneşti, Largu Luciu, Padina, Pogoane, Săgeata;
– compania III cu sediul în comuna Cioranca formată din comunele Cioranca, Costeşti, Cotorca, Meteleu, Maxenu, Smeeni, Gherăseni, Glodeanu Cârlig, Glodeanu Siliştea, Mihăileşti, Ţinteşti, Brădeanu, Albeşti;
– compania IV cu sediul în oraşul Buzău formată din comunele Tăbărăşti, Cernăteşti, Simileasca, Mărăcineni, Scurteşti, Zărneşti, Fundeni, Zilişteanca;
– compania V cu sediul în comuna Nişcov formată din comunele Nişcov, Cândeşti, Grăjdana, Tisău, Valea Teancului, Pleşcoi, Verneşti;
– compania VI cu sediul în comuna Trestia formată din comunele Trestia, Bălăneşti, Pârscov, Trestioara, Odăile, Brăeşti, Goideşti, Măgura, Bozioru;
– compania VII cu sediul în comuna Pătârlagele formată din comunele Pătârlagele, Cislău, Cătina, Ruşavăţu, Vipereşti, Lapoş, calvini, Mărunţişu;
– compania VIII cu sediul în comuna Nehoiaş formată din comunele Nehoiaş, Colţi, Gura Teghii, Mlăjet, Păltineni, Chiojd, Sibiciu de Sus, Pănătău, Valea Muscelului.
După ce, în anii 1885-1886, se construieşte primul pavilion, litera F, în anul 1892 se intervine la Ministerul Cultelor pentru ca până la construirea unor barăci, regimentul să funcţioneze în localul Episcopiei, cererea rămânând din păcate nerezolvată. Tot în anul 1892 se construieşte magazia de cartuşe, pentru ca, începând cu anul 1898, să se demareze lucrările clădirilor noi ale regimentului, care se vor finaliza în anul 1905.
Regimentul 8 a luat parte şi la campania din anul 1913, fiind mobilizat la 23 iunie 1913 sub comanda colonelului Razu Aristide, trecând în 7 iulie 1913 Dunărea în Bulgaria, iar la 15 august se afla în carantină în comuna Tăbărăşti, pentru ca la 24 august 1913 să fie demobilizat. La finele războiului a fost decorat cu medalia Avântul Ţării.
Încă din anul 1915, regimentul s-a deplasat din garnizoană la graniţa Austro – Ungariei pentru lucrări şi fortificaţii de frontieră. În noaptea de 15 spre 16 august 1916 la declanşarea războiului, Regimentul a trecut graniţa în Ungaria pe la punctele „Vârful lui Craiu”, „Crucea Mandei” şi pe la pichetul românesc „Tabla Burţii” sub comanda colonelului Grigore Voicescu, pentru ca în ziua imediat următoare să ocupe satul Bogza Vanu şi a capturat Batalionul 81 Lamwerdt din armata austro-ungară, trimiţând primii prizonieri în ţară.
De la satul Prejmer, regimentul s-a înapoiat pe frontul dobrogean şi a luat parte la luptele principale desfăşurate în satele Darachioi, la 30 august 1916, Armanul lui Oancea, la 6 septembrie 1916, pe dealurile de la Pervely, când s-a oprit ofensiva germană pentru un timp de două săptămâni, la Cobadin-Caceamac la 8 -9 octombrie, precum şi în satul Grebacul la 11 octombrie 1916, De pe frontul dobrogean Regimentul a trecut Dunărea în 26 octombrie 1916 pe la Brăila pe un pod de vase şi a mers în satul Ianca pentru a se reface şi reorganiza, unindu-se cu regimentul 9 Infanterie Râmnicu Sărat. De aici a luat direcţia Bucureşti, întrucât inamicul trecuse Dunărea şi ameninţa capitala, luând parte la luptele din judeţul Vlaşca, precum şi la Neajlov.
În iarna anului 1916 a început retragerea spre Moldova stabilindu-se în judeţul Botoşani în satele Cerchezeni, Talpa, Ioneşti şi Drăcşiuni, pentru ca în primăvara anului 1917 să pornească pe front la Nămoloasa. În perioada 24 iulie-6 august 1917 Regimentul a luat parte la luptele cele mai grele de la Doaga, Pădurea Prisaca, satul şi pădurea Străjescu unde a avut cele mai mari pierderi. La 9 martie 1918 Regimentul a plecat în Basarabia, contribuind la ocuparea localităţii Bolgrad şi sprijinind unirea Basarabiei cu România. Ulterior s-a înapoiat la Galaţi, unde a stat până la 28 noiembrie 1918, când a revenit la Buzău. La Buzău a stat până la 10 mai 1919, când a fost din nou mobilizat şi trimis în Basarabia pe malul Nistrului unde a rămas până în anul 1921.
În acest război drapelul regimentului a fost decorat cu ordinul „Mihai Viteazul” clasa III, medalia „Victoria”.