Una dintre cele mai spumoase comedii jucate vreodată pe scena buzoiană s-a desfășurat în al doilea an după înființarea Teatrului „George Ciprian”, în stagiunea 1997-1998. E vorba despre comedia „D’ale Carnavalului” de I.L.Caragiale, în regia lui Puiu Șerban, cu o distribuție alcătuită din proaspăt absolvenți ai IATC: Gheorghe Ifrim (Nae Girimea), Constantin Crețu, Marius Florea (Crăcănel), Vlad Zamfirescu, Florin Grigoraș, Marcelo Cobzaru, Nadiana Sălăjan, Adriana Zaharia, Marilena Chelaru (Mița Baston) și Mihai Brătilă.
Trei dintre aceștia – Crețu, Florea și Ifrim -, deja erau familiarizați cu scena noastră, căci, în prima stagiune buzoiană, cu un an în urmă, ei și-au dat aici examenul de absolvire, jucând în „A douăsprezecea noapte” de Wiliam Shakespeare, atent supravegheați de profesorii lor, regizorii Gelu Colceag și Radu Gabriel (secund). Un spectacol al tinereții, despre bătrâna și hârșita lume din vremurile lui Caragiale, având în vedere că și regizorul Puiu Șerban, ca și scenografele Rodica Garștea și Ana-Maria Ioneci erau de vârste apropiate cu cele ale actorilor. Nu am o evidență strictă a tuturor montărilor acestei piese de patrimoniu, însă nu mă îndoiesc că, începând din 1885, când „D’ale Carnavalului” a fost prezentată pentru prima oară, și până în anul de grație 1998, într-un interval de 113 ani, într-o eventuală evaluare calitativă a tuturor reprezentațiilor, trupa de la Buzău nu ar avea cum să nu treacă chiar și peste cele mai exigente pretenții ale criticii teatrale dintotdeauna. Ca să nu mai pomenesc de spectatorii obișnuiți, cei fără de care teatrul nu ar avea niciun sens.
Încă nu eram obișnuit cu alcătuirea pliantelor pentru sală, chiar dacă venisem în teatru de la un ziar local. Atunci, văzând verva tinerilor actori, foamea lor vizibilă și firească de spațiu scenic, împreună cu Paul Ioachim și cu colega mea Gina Chivulescu, am conceput un pliant în care, pe lângă distribuție și echipa tehnică, tot spațiul celor 12 pagini a fost dedicat marelui dramaturg I. L. Caragiale. După o prezentare esențializată a acestuia, am apelat la pasaje critice din opera lui Șerban Cioculescu și la un fragment din volumul „Caragiale, comersant la Buzău“, al buzoianului Nicolae Peneș, neuintând să redăm și un citat semnificativ din volumul „Un drum în teatru” al cunoscutului regizor Sică Alexandrescu. Ultima pagină am rezervat-o unor aforisme excepționale, aparținând genialul nostru dramaturg. Iată o mostră: „O mare durere e să iubești: o mare nenorocire să scapi de această durere”.