Din istoria Teatrului „George Ciprian“/La început, au fost și scrisorile marelui dramaturg!

    Puțină lume știe că actorul și dramaturgul George Ciprian ( 1883 – 1968),  autorul celebrei comedii „Omul cu mârțoaga”, cât timp a fost în activitate, s-a bătut consecvent pentru promovarea corectă a operei sale. Dovadă în acest sens este corespondența artistului cu unul dintre funcționarii vremii, bine poziționat în sistem, Dumitru Trancă, director al Centralei Editoriale din acea vreme.

    Cele cinci piese de teatru, un roman și două volume memorialistice, ale lui George Ciprian – aceasta fiind toată opera sa – , au văzut lumina tiparului în „Scrieri” (1965), 19 dintre scrisorile dramaturgului, expediate între 15 iunie 1963 – 28 noiembrie 1965,  fiind în posesia Bibliotecii Județene „V. Voiculescu” Buzău, donate de Al. Oproescu, după cum menționează Marcela Chiriță, într-o mică dar bine îngrijită broșură intitulată „G. Ciprian. Scrisori către Dumitru Trancă”, editată de instituția mai sus amintită, în 400 de exemplare difuzate gratuit, cu prilejul deschiderii, la 5 aprilie 1996, a Teatrului „G. Ciprian”.

   Într-o notă privind ediția respectivă, doamna Marcela Chiriță remarcă, pe bună dreptate: „Lăsând la o parte modul de adresare, uneori cu expresii , sunt de reținut grija față de soarta propriei creații, teama că timpul nu-i va da posibilitatea să-și vadă visul ,,cu ochii”, dar și bucuria descătușării: ,,În sfârșit, a apărut! Sunt foarte mulțumit de ea” (Scrisoarea 19). Citite cu atenție, scrisorile sunt încă o dovadă că George Ciprian era de un histrionism rafinat, actorul din el nefiind cu nimic mai prejos decât dramaturgul, cum lesne reiese din Scrisoarea 2, datată 26 iunie 1963: „Mult stimate tovarășe Trancă,Îți scriu din reședința mea de vară – palatul Mogoșoaia – unde sunt venit de câteva zile și unde sper să stau o lună încheiată, grație amabilității dumneavoastră. Căldura se suportă ușor aici, mulțumită naturii binecuvântate, numai că eu, la vârsta mea matusalemică, nu-i pot folosi toate avantagiile, pe cari cei tineri i le folosesc. Dar e foarte odihnitor pentru toată lumea. Vă mulțumesc pentru că mi-ați dat putința să respir în tihnă. Bineînțeles că visez… la noul volum… pe care sunt sigur, de rândul acesta, că va reapare. E o consolare firească, pe care dumneata o înțelegi și o apreciezi, și de aceea… Dar mai bine să tac. Îți urez o vacanță bogată în impresii proaspete și plăcute. Al d-stră G. Ciprian. Casa de Creație Mogoșoaia”.

   Există prejudecata că mulți scriitori au făcut carieră și datorită faptului că fost incluși în Istoria Literaturii Române a lui George Călinescu, prezența în această „biblie” literară însemnând un fel de certificat în alb. Nu sunt în măsură să detaliez o situație atât de complexă. Totuși, când a apărut marea cartea a „divinului critic”, maestrul George Ciprian avea nu mai puțin de 62 de ani și era deja un dramaturg cu un succes fulminant, cum afirmă însuși Călinescu: „Omul cu mârțoaga era chiar dânsul. Într-o singură seară, actorul pe care nimeni nu-l bănuia de literatură, interpretul lacheului din Iulia de Strindberg, a devenit unul dintre cei mai de seamă comediografi ai noștri”. Practic, în epocă, „Omul cu mârțoaga” a făcut deliciul ­cri­ticii de specialitate, fără excepții. A doua piesă de rezistență a lui George Ciprian apare în 1940, cu un an înainte de apariția monumentalei istorii călinesciene.

    Ca atare, George Călinescu nu a făcut decât să-i recunoască onest valoarea de scriitor înzestrat cu un fler dramatic care a făcut carieră. Am făcut aceste scurte consi­derații, plecând de la ediția doamnei Marcela Chiriță, însoțită de o fișă bibliografică a lui Gheorghe Ciprian,  de Al. Oproescu, poate cea mai completă făcută vreodată acestui actor și dramaturg de origine buzoiană.  A nu se uita: teatrul buzoian, primul teatru de proiecte din România, a fost inaugurat și cu cele 19 scrisori inedite ale lui George Ciprian! Grație Marcelei Chiriță și a  lui Al. Oproescu, cărora li s-ar cuveni două locuri, la lojă oficială, cu ocazia apropiatei aniversări a două decenii de la înființarea Teatrului „George Ciprian”.