Sunt foarte de acord cu afirmația premierului Manuel Valls – afirmație care s-a vrut în sprijinul intezicerii portului de burkini pe plajele franceze de către femeile musulmane -, conform căruia unul dintre simbolurile Franței, Marianne, reprezentată în picturile clasicilor cu un sân dezgolit, ar intra în contradicție cu ținuta „lejeră” a adeptelor Islamului: „Marianne are un sân dezgolit pentru că hrănește poporul, nu este acoperita, pentru ca este libera! Asta este Republica!”.
La fel cum sunt foarte de acord cu palma după ceafă pe care a administrat-o public, pe Twitter, primului ministru, o profesoară universitară specialistă în Revoluția Franceză: „Marianne are sânul gol pentru că e o alegorie, cretinule!”. Fără să vrea, doamna în cauză i-a dat dreptate premierului: Marianne are sânul dezgolit pentru că este liberă, așa cum sunt toate femeile franceze acum, când își permit să apostrofeze public în felul de mai sus un demnitar al statului.
Am făcut acest preambul cu scopul de a vorbi, pe scurt, despre unul dintre simbolurile țărișoarei noastre, dat fiind că ieri a fost ziua limbii române. Trec lejer peste faptul că mi-a fost dat să văd, pe rețeaua de socializare Facebook, urări de genul “La mulți ani limbii române!”. Deși și aici ar fi ceva de spus, respectiv că dacă se va continua cu agramatismele și cu prescurtările de kkt de pe FB, ncsf și vom asista la o îngropăciune mult mai rapidă a sa, și nu din vina vreunui cotropitor.
Să revenim la simbol, la prima scriere cunoscută în limba română: scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către Hans Benkner, primarul Brașovului. Neacșu Lupu, cunoscut din documentele epocii de la 1510-1512, făcea negoț cu mărfuri turcești și avea oameni – printre care și ginerele său, Negre, pomenit în textul scrisorii – care le transportau din sudul Dunării către Țara Românească și, de aici, către orașele transilvănene. Motiv pentru care Burgermeisterul cetății Brașovului îl transformase pe Neacșu “corespondent informator” în legătură cu manevrele armatelor turcești. Iar în respectiva scrisoare exact despre acest lucru se vorbește: despre pregătirea unei invazii turcești către Țara Românească și Ardeal.
Iată că unul dintre simbolurile românești este opera unui ,,corespondent informator“. Mergând pe gândirea premierului francez, se poate trage o concluzie deloc măgulitoare despre noi ca nație. Care, bineînțeles, poate fi combătută cu vorbele ,,alegorice“ ale distinsei profesoare specialiste în Revoluția Franceză.