„Fanatici sunt și cei din tabăra care dă în Justiție ca în sacul de box, fără argumente, și cei din tabăra care aplaudă chiar și derapaje făcute de Justiție și, mai rău, în numele Justiției. Și unii, și alții, la fel de toxici pentru un act de justiție corect și pentru statul de drept“.
Știu, sună ca un motto. Dar nu e decât observația făcută deunăzi, pe o rețea de socializare, de una dintre cele mai cristaline voci ale presei românești, Melania Cincea. Marele său har e să surprindă în cuvinte atât de clare, dar atât de expresive, o realitate pe care o trăim cu toții. Cea a României rupte-n două. Între fanatismul criticilor și cel al susținătorilor Justiției. Sunt două tabere ireconciliabile, mustind de intoleranță, în afara cărora nu te poți poziționa fără a risca să fii acuzat că ești de o parte sau de cealaltă.
Nu e un aforism rabinic, de tipul „și tu ai dreptate, și tu ai dreptate“. Altceva ne spune doamna Cincea. Și anume că fanatismul n-are frontiere. Ambele tabere au „talibanii“ lor, iar „adevărurile“ pe care încearcă să ni le vâre pe gât ar fi prudent să nu le luăm drept apriorice.
Iată-l, pe de o parte, pe mogulul Sebastian Ghiță, un critic al Justiției de dată recentă, cam de când i s-au înmulțit dosarele penale. Marți, pe la amiază, el ne anunța că a depus un „autodenunț“ cu bătaie la actualul procuror-șef al DNA. Ghiță susține că, în 2012, ar fi participat la falsificarea raportului prin care Laura Codruța Kövesi a fost spălată de acuzația de plagiat.
E credibil? Nu prea. La câteva minute, sare însă fostul președinte al României, Traian Băsescu, și confirmă acuzația, ba chiar dă amănunte suplimentare. Încet-încet, oamenii care nu înghit orice pe nemestecate încep să-și pună întrebări. Dar totul e la nivelul lui „dacă și cu parcă“, întrucât nimeni n-a văzut încă vreo probă.
Iată-l, pe de altă parte, pe deontologul Dan Tăpălagă, un vechi susținător al Justiției, luându-l în serios pe Ghiță. Dar nu în privința doamnei doctor Kövesi, Doamne ferește! Ci în povestea cu „simpozionul Black Cube “ pe care l-ar fi „organizat“ subsemnatul pentru familia Adamescu. Poveste pe care același ins o aruncase cu doar o zi înainte, într-o emisiune televizată. Tăpălagă preia delirul lui Ghiță, deși întreaga situație sună ca bancurile de la Radio Erevan. N-am organizat, am participat, nu era simpozion, ci o dezbatere, nu era secretă, ci cât se poate de publică și, evident, n-avea nicio legătură cu Black Cube.
Vineri, tot pe la amiază, jurnalistul apasă însă pedala și scrie, pe surse, adică fără nicio probă, că omul de afaceri Dan Adamescu ar fi avut un contract cu Black Cube. Dar nu ca s-o spioneze pe doamna doctor Kövesi, ci ca să mediatizeze abuzurile la care ar fi fost supus de procurori. Dezmințirea vehementă venită imediat de la Alexander Adamescu, fiul omului de afaceri, nici nu mai contează.
Pentru mulți, funcționează de minune celebrul dicton (plagiat, la rându-i, de Beaumarchais din Bacon) care spune cam așa: „Calomniază, calomniază, că tot rămâne ceva!“.
Preluare ,,România Liberă“