Ori de câte ori o categorie profesională protestează, fie ieșind în stradă, fie organizând o grevă, pe diverse canale aservite puterii apar informații legate de salariile acesteia. Bineînțeles, cu scopul de a compromite, în ochii opiniei publice, mișcarea respectivă de protest.
Astfel, ieri, când controlorii de trafic aerian români au organizat o grevă de avertisment de două ore, s-a aflat că un asemenea angajat încasează lunar între 21.000 și 28.000 de lei. Bineînțeles, la prima vedere, sumele, mai ales dacă le traducem în lei vechi – adică 210-280 milioane -, dau fiori reci pe șira spinării și, bineînțeles, stârnesc invidii. Sau revoltă, printre cei care nu știu cu ce se mănâncă respectiva profesie și chiar, dacă cumva fac parte din categoria celor care au televizoarele setate pe Antene, în special Stars, pot face similitudinea cu controlorii de tren, cu celebrii „nași“. Și dă-i și luptă, neicușorule, în fața blocului, înjurându-i pe îmbuibații de controlori de trafic aerian, care nu se mai satură de bani.
Nimeni nu le spune, însă, acestori bizoni mioritici – și aici mă refer tot la canalele media – cât de importantă și de grea este asemenea profesie. Nimeni nu le spune că meseria de controlor de trafic aerian este cea mai stresantă și solicitantă slujbă din lume, că avioanele care zguduie orașele cu aeroport la fiecare aterizare și decolare sunt ghidate în siguranță, peste miile de suflete aflate la sol, de o echipă de oameni bine antrenați. Care vorbesc limba engleză la perfecție, au cunoștințe de matematică, sunt antrenați să reziste la stres, dirijează cu precizie unele dintre cele mai mari mijloace autonome de transport călători și sunt nevoiți ca, anual, să participe la cursuri de perfecționare ori să se antreneze în simulatoare. Că acei oameni care muncesc în ture de câte 12 ore nu pot veni la serviciu flămânzi sau să se gândească, în timpul serviciului, la siguranța zilei de mâine.
Bineînțeles că nu doar controlorii de trafic aerian sunt demonizați atunci când îndrăznesc să-și ceară drepturile, indiferent cât de aberante i s-ar părea omului de rând. În aceeași situație se găsesc toți care îndrăznesc să ridice vocea împotriva guvernanților, indiferent de culoarea lor politică.
Ceea ce nu se prea întâmplă atunci când funcționarii publici, obosiți după cele opt ore petrecute la birou frecând cinci hârtii prin șapte birouri ori călărind rețelele de socializare, cer măriri de salarii.