Preşedintele organizaţiei judeţene a Partidului Naţional Liberal, deputatul George Scutaru, candidat în Colegiul 1 – Camera Deputaţilor, este al doilea dintre aspiranţii la un post de parlamentar de Buzău care a dat curs provocării lansate de cotidianul OPINIA de a se alătura „Demersului pentru sinceritate”, iniţiativă materializată printr-o scrisoare-chestionar, adresată celor care doresc să devină, pentru următorii patru ani, parlamentari.
Preşedintele organizaţiei judeţene a Partidului Naţional Liberal, deputatul George Scutaru, candidat în Colegiul 1 – Camera Deputaţilor, este al doilea dintre aspiranţii la un post de parlamentar de Buzău care a dat curs provocării lansate de cotidianul OPINIA de a se alătura „Demersului pentru sinceritate”, iniţiativă materializată printr-o scrisoare-chestionar, adresată celor care doresc să devină, pentru următorii patru ani, parlamentari.„Demersului pentru sinceritate”, prezentat pe larg în ediţia de marţi a cotidianului OPINIA, se doreşte a fi şi „un exerciţiu de răspundere politică şi de asumare a unei realităţi care ne va afecta în următorii patru ani”, după cum precizează. “Votul, ca instrument de exercitare a voinţei şi a drepturilor cetăţeneşti în raport cu clasa politică, reprezintă exprimarea conştientă şi asumată a unei îndatoriri civice, ca şi garant al democraţiei şi libertăţilor omului. De aceea, scrisoarea noastră vine să sublinieze acest fapt, făcând un apel direct către cei asupra cărora se va răsfrânge, în curând, actul votului”, după cum susţin cele două iniţiatoare, Marina Ene şi Simona Stan.
În cele ce urmează, vă prezentăm răspunsurile deputatului George Scutaru la chestionarul „Demersului pentru sinceritate”.
“Nu fac asta pentru că sună bine să fii deputat sau dintr-un orgoliu personal”
1. De ce doriţi să fiţi, pentru următorii patru ani, reprezentant al Forului Legislativ al României?
Nu candidez ca să fiu reprezentat al Forului Legislativ al României, ci candidez ca să-i reprezint în Parlament pe buzoienii din Colegiul 1 Buzău, pentru al treilea mandat de deputat, şi să dau o mână de ajutor, aşa cum am făcut în tot acest timp, celor care servesc în Armata României. Mă refer la probleme ce ţin de legislaţie, de necesitatea recâştigării statutului social pe care l-au pierdut în timpul guvernării PD-L, de nevoia unei dotări pe măsura obiectivelor pe care Armata trebuie să le îndeplinească. E o chestiune nu doar de nuanţă, ci de crez personal. Poate unii se văd mai degrabă reprentanţi ai acestei instituţii şi nu ai oamenilor care i-au trimis aici. Nu fac asta pentru că sună bine să fii deputat sau dintr-un orgoliu personal.
2. Ce reprezintă, pentru dumneavoastră, Parlamentul României?
Încă mai cred, în ciuda răsturnării rolurilor constituţionale din ultimii trei ani, că Parlamentul unei ţări reprezintă locul unde se iau cele mai importante decizii pentru soarta acelei ţări. Chiar dacă unii au avut grijă să denigreze în continuu această instituţie în România, rolul ei este bine stabilit printr-o lege, legea fundamentală, Constituţia. Ca peste tot, şi în Parlament, sunt oameni şi oameni, cu defecte şi calităţi, important este ca după patru ani să poţi să te uiţi fără ruşine şi teamă în ochii celor care te-au ales.
3. Care este, în opinia dumneavoastră, diferenţa între o persoană cu drept de vot şi una fără acest drept?
Când vorbim despre dreptul la vot, nu enunţăm opinii. În legătură cu cine are dreptul sau nu să voteze…. aşa ca să ne dăm cu părerea. E stabilit clar cine are drept de vot şi cine nu are. Ori e albă, ori e neagră. Nu trebuie să am o opinie vis-a-vis de acest lucru. Articolul 36 din Constitutie stabileşte foarte clar acest lucru.
„Vreau să văd că legea domneşte în ţară, că cetăţenii sunt cu toţii egali în faţa legii, că li se respectă drepturile şi obligaţiile”
4. Ce reprezintă statul de drept şi statul democratic?
Eu văd aceste două concepte ca pe un tot unitar, nu poţi avea democraţie fără stat de drept, şi invers. În ultima vreme, discursul public abundă în aceşti doi termeni. Cu toţii îi invocăm, dar nu ştiu câţi interiorizează sensul lor, câţi îl asumă. S-au cam golit de sens termenii aceştia… Vreau să văd că legea domneşte în ţară, că cetăţenii sunt cu toţii egali în faţa legii, că li se respectă drepturile şi obligaţiile.
5. Cum puteţi caracteriza campaniile electorale din România?
Vă asigur că din interior se văd cu totul altfel campaniile electorale. Ca unul implicat, pentru că e vorba de campania mea. Şi sunt la a treia, plus altele, campanii locale, europarlamentare, pentru preşedinţie, vă pot spune că e dificil, solicitant, şi nu trebuie aruncată în derizoriu o astfel de desfăşurare de forţe sau tratată tendenţios. E multă muncă şi mulţi oameni care pun suflet. Trebuie să înţelegem cu toţii că scopul e acelaşi pentru toţi candidaţii, obţinerea puterii, ăsta e jocul democratic. Dacă nu am vrea asta sau dacă am refuza asta, ne-am întoarce la regimuri de tristă amintire, unde o campanie electorală nu conta şi totul ni se impunea de către regim. O campanie îţi oferă, până la urmă, ocazia să alegi. E foarte important să poţi alege, astfel poţi hotărî ce este mai bine pentru tine.
6. Consideraţi că în România există doctrine politice? Vă rugăm să vă argumentaţi răspunsul.
De existat, există. Într-o formă mixată la unii, la alţii mai autentică, dar cred că românii au avut ocazia să vadă diferenţa între un guvern de dreapta şi unul de stânga, pentru că din ´90 încoace s-au succedat la putere guverne de ambele orientări. Politicile de dreapta sau de stânga pot coabita foarte bine şi în aceeşi formulă guvernamentală. Exemplul cel mai grăitor este Gemania, care a avut un guvern negociat între formaţiuni de stânga şi de dreapta. Ceea ce contează este ca actul de guvernare să fie orientat spre nevoile cetăţeanului, politicile publice să fie croite pentru a servi interesele românilor, lucru pe care şi-l propune şi guvernul USL.
7. Care credeţi că este ponderea contribuţiei partidului politic în câştigarea alegerilor? Vă rugăm să ne răspundeţi, fără a ne transmite punctajele primite de la partidele ai căror membri sunteţi.
Avem alegeri uninominale din 2008 şi chiar cred că prin asta am început să responsabilizăm atât candidatul-om politic, cât şi alegătorul. Nu mai avem lista, caz în care partidul era cel mai important şi candidatul-locomotivă din capul listei. Acum, accentul cade în mare măsură şi pe candidat. Oamenii nu pot fi înşelaţi în această privinţă, te sancţionează dacă i-ai dezamăgit, şi, odată cu tine, pierde şi partidul. Lucrurile se leagă într-o oarecare măsură. Contează, desigur, şi sigla sub care candidezi, pentru că un partid puternic sau o alianţă electorală de succes pot avea o contribuţie importantă în obţinerea victoriei.
„Îmi doresc ca rolul Parlamentului să crească şi, mai ales, să i se respecte poziţia în arhitectura instituţională”
8. Consideraţi că, în România, demersul parlamentar, în raport cu Guvernul şi Preşedinţia, este făcut în mod corect, respectând normele constituţionale şi atributele parlamentare? Vă rugăm să vă argumentaţi răspunsul.
În România ultimilor ani, demersul parlamentar a fost corect în raport cu celelalte instituţii menţionate. Parlamentul nu şi-a depăşit atribuţiile, în schimb derapaje au existat din partea Guvernului şi a Preşedinţiei în raporturile instituţionale avute cu Parlamentul. În Constituţie scrie foarte clar că Parlamentul este unica autoritate legiuitoare, faptul că fostul guvern a abuzat de procedura angajării răspunderii, de 14 ori, în doi ani şi jumătate, pe legi importante pentru societate, care reclamau dezbateri serioase, este, din punctul meu de vedere, o imixtiune şi o nesocotire a ordinii constituţionale. A existat o campanie concertată de decredibilizare a acestei instituţii. Îmi doresc ca rolul Parlamentului să crească şi mai ales să i se respecte poziţia în arhitectura instituţională.
9. Care este gradul dumneavoastră de interes REAL şi cum se manifestă acesta PRACTIC faţă de electorat şi faţă de cetăţean în general? Vă rugăm să nu ne prezentaţi aici discursuri de campanie!
Interesul faţă de o comunitate nu poate fi mimat. Dacă aş fi fost nesincer în relaţia cu alegătorii mei, nu cred că m-aş mai fi aflat astăzi aici, în postura de candidat, pe acelaşi colegiu, pentru a treia oară. Gradul meu de implicare cred că va fi judecat în ziua votului, oamenii din colegiul meu ştiu ce am făcut pentru ei şi pentru zonă. Spre exemplu, am reuşit, printr-un efort comun cu actualul preşedinte al Consiliului Judeţean, domnul Cristi Bîgiu, la acea vreme senator pe acelaşi colegiu cu mine, să salvăm spitalul de la Nehoiu prin suplimentarea numărului de paturi plătite de la buget. Dacă nu reuşeam să convingem Ministerul Sănătăţii, pe ministrul de atunci Ladislau Ritli, că se face o mare greşeală, azi Spitalul Nehoiu era închis din cauza tăvălugului pornit de PDL împotriva spitalelor. Acesta a fost un proiect pentru care m-am luptat, la fel cum, în prezent am demarat acţiunile pentru un alt proiect la care ţin foarte mult şi care este vital pentru zonă, construcţia unui pod nou la Cislău, peste Bâsca, pe DN10. Podul se află într-o stare precară şi prăbuşirea sau închiderea lui ar afecta zeci de mii de locuitori din Buzău şi judeţele limitrofe şi ar avea un impact economic şi social semnificativ, pentru că pe acest pod trec zilnic circa 10.000 de maşini, din care 4.000 de tonaj mare. Iată două exemple, un proiect reuşit şi unul pe care îl demarez împreună cu doamna Doina Tudor, colega mea liberală care candidează pentru colegiul de senator. Şi sunt convins că şi acest proiect va fi susţinut de către locuitorii din colegiul meu.
10. Consideraţi că dumneavoastră, ca şi candidat şi ca om politic, din perspectiva definiţiei acestuia, aveţi pregătirea şi profilul necesare pentru a fi parlamentar? Vă rugăm să vă argumentaţi răspunsul şi să nu ne prezentaţi discursuri de campanie!
Nu există profesii care să te avantajeze sau dezavantajeze în alegerea în această demnitate publică. Până la urmă, oamenii aleg de către cine vor să fie reprezentanţi. E adevărat că propunerile sunt făcute de partide, dar fiecare profesie are dreptul la reprezentanţi în forul reprezentativ al ţării. Personal cred că studiile pe care le-am făcut, şi anume, Facultatea de Istorie şi un master în Relaţii Internaţionale, m-au ajutat mult atât în profesia de jurnalist, pe care am practicat-o înainte de politică, cât şi în cea de parlamentar. În plus, diversele cursuri şi specializări pe probleme de securitate naţională şi internaţională, pe care le-am urmat atât în România, cât şi în străinătate, au completat profilul meu profesional în mod fericit. De asemenea, cei opt ani ca parlamentar, membru în comisia de Apărare din Camera Deputaţilor, unde am fost secretar în primul mandat, iar în prezent sunt vicepreşedinte, mi-au dat ocazia să demonstrez că se pot face multe lucruri pentru cei care servesc în uniformă Tricolorul, cu abnegaţie şi profesionalism, uneori chiar cu preţul vieţii. Oamenii trebuie să înţeleagă că, odată ajuns în Parlament, un om politic trebuie să înveţe o mulţime de lucruri, pe care nu are de unde să le ştie dinainte. Este vorba de proceduri parlamentare, de munca în comisiile de specialitate, de demersurile pe care trebuie să le faci pentru ca o idee să se transforme într-un amendament adoptat cu succes, de cum gestionezi un cabinet parlamentar, sunt nişte rutine pe care le deprinzi la „locul de muncă” şi cred că, în mare parte, este valabil pentru orice profesie.