Peste trei săptămâni ar trebui să intre în vigoare prevederile din noul Cod de Procedură Civilă care permit asociaţiilor de consumatori şi Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor să ceară instanţelor de judecată anularea din toate contractele unei bănci a clauzelor abuzive. Este vorba despre articolele 12 şi 13 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori transformate în articolul 38 (pct.1 şi 2) din Legea 76/2012 de punere în aplicare a Codului de Procedură Civilă.
Practic, în cazul în care instanţa a descoperit în contractul unei bănci existenţa unei clauze abuzive, aceasta din urmă va fi obligată să modifice toate contractele – şi pe cele aflate în derulare -, şi pe cele viitoare, astfel încât acestea să fie eliminate în totalitate. Potrivit Codului Civil, aceste procese ar urma să aibă ca primă instanţă Tribunalul, iar sentinţa definitivă să fie pronunţată de Curţile de Apel.
Deşi noul Cod de Procedura Civilă se aplică de la data de 15 februarie 2013, Guvernul a decis, în luna ianuarie, să amâne până la jumătatea anului intrarea în vigoare a articolului 38, deosebit de defavorabil băncilor. Amânarea a intervenit la solicitarea expresă a misiunii Fondului Monetar Internaţional, care a motivat că nu există un studiu de impact asupra sistemului bancar.
Caracterul abuziv, constatat şi în prezent
Demersurile instituţiilor de credit pentru modificarea legilor privind protecţia consumatorilor a început încă de anul trecut, când Asociaţia Română a Băncilor (ARB) a solicitat sprijinul Băncii Naţionale, prin intermediul unei scrisori adresate conducerii. ARB a invocat pierderi de cel puţin 600 de milioane de euro prin neîncasarea unor dobânzi majorate sau a unor comisioane percepute pe nedrept şi care ar putea fi declarate de instanţele de judecată drept clauze abuzive în contractele de credit.
Deşi scrisoarea ARB vorbea despre punerea în dificultate a industriei bancare româneşti, „constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale se întâmplă şi în prezent, însă numai cu titlu particular, pentru fiecare contract în parte, la sesizarea consumatorului, adresată fie instanţei de judecată, fie ANPC”, explică avocata Ioana Sorescu, asociat în cadrul Casei de Avocatură Piperea şi Asociaţii.
„Deciziile aveau aplicabilitate doar în cazul contractului la care s-a referit plângerea sau cererea de chemare în judecată, deşi contractele erau standard. Răspunderea băncilor era astfel limitată doar la cazurile în care consumatorii erau suficient de informaţi pentru a cunoaşte dreptul ce le-a fost încălcat şi aveau mijloacele şi timpul pentru a acţiona. ANPC putea verifica şi anterior, din oficiu, respectarea drepturilor consumatorilor, însă nu era obligată să ia o măsură atât de drastică, în cazul în care identifica o clauză abuzivă într-un contract preformulat, respectiv să ceară instanţei obligarea profesionistului la modificarea tuturor contractelor în derulare prin eliminarea clauzei respective”, adaugă Ioana Sorescu.
Cu alte cuvinte, şi până acum se făcea dreptate consumatorilor, însă numai acelora care aveau timpul, banii şi nervii suficienţi de tari pentru a se adresa ANPC sau instanţei, dar şi răbdarea de a aştepta ani de zile rezultatul demersului lor.
Pierderile băncilor, 5 miliarde de lei
Băncile ar putea pierde peste 5 miliarde de lei (aproximativ 1,1 miliarde euro) în urma proceselor iniţiate de clienţii nemultumiţi de existenţa, în contractele de credit, a unor clauze abuzive, arată BNR în studiul de impact, care deja a fost prezentat Guvernului.
Simularea a avut în vedere toate clauzele care ar putea fi declarate abuzive de instanţele de judecată, inclusiv în condiţiile în care contractele de credit ar fi considerate „adeziuni”, deci nu „înţelegeri negociate”. Legea 193/2000 prevede că pot fi declarate abuzive clauzele pentru care nu se dovedeşte negocierea.
Potrivit unor surse bancare, studiul de impact arată o deteriorare a situaţiei financiare doar în cazul a două bănci mari, însă nici în această situaţie nu ar fi vorba de vreun pericol pentru ca vreo instituţie de credit să intre în faliment ca urmare a aplicării prevederii.
Consecinţe pentru viitorii clienţi
Analiştii spun că pentru românii nemulţumiţi de contractele bancare „nu există o soluţie miraculoasă” şi avertizează că este posibil ca, ulterior, băncile să-şi recupereze pierderile prin scumpirea altor produse şi servicii financiare.
„Dacă, până la urmă, băncile vor suporta pierderi ca urmare a eliminării unor clauze considerate de instanţele de judecată drept abuzive, costurile se vor reflecta în preţul altor produse şi servicii bancare, şi, ca atare, vor cădea tot în sarcina clienţilor”, punctează Aurelian Dochia, managing partner al companiei de consultanţă Concept.
Aproape 300 de procese câştigate pe Legea 193/2000
Protecţia consumatorului român de servicii şi produse bancare a fost tratată ani de zile doar ca o sintagmă cu valoare exclusiv lingvistică. Neîntărită de sprijinul concret al statului, dar lezată de imensul dezechilibru al raportului de forţe implicate, iniţiativa unui client de a denunţa în Justiţie clauzele abuzive din contractele încheiate cu instituţiile bancare părea un act de curaj extrem, ce alimenta ştirile-bombă de pe manşeta ziarelor.
În 2010, OUG 50 a marcat prima încercare de a reechilibra raportul de forţe, dar Legea de aprobare a lăsat-o fără dinţi, deputaţii hotărând ca prevederile sale să se aplice doar creditelor noi, nu şi celor aflate în derulare.
Însă una dintre legile mai vechi, 193/2000, a permis românilor să reclame neregulile costisitoare din contractele de credit. Din 2010 şi până în prezent, Legea 193 a permis declanşarea de către ANPC a unui număr de aproape 700 de procese, dintre care aproximativ 300 au fost câştigate. Astfel, au fost constatate abuzive şi declarate nule clauze care permiteau băncilor să ajusteze dobânda în funcţie de propria politică de creditare şi, în special, cele legate de comisionul de risc. De asemenea, instituţiile de credit au fost obligate să restituie clienţilor sumele care au fost încasate în baza clauzelor considerate abuzive.
Se pot tergiversa în continuare lucrurile?
În principiu, răspunsul la această întrebare este unul afirmativ. Băncile îşi continuă lobby-ul la Guvern, Parlament şi BNR pentru modificarea prevederilor defavorabile. ARB doreşte ca eliminarea clauzelor abuzive din toate contractele de credit să se decidă doar la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (îCCJ), pentru că se tem că o eventuală greşeală a unei instanţe inferioare va afecta tot sistemul.
„Nimănui nu-i va conveni, nu-i va fi uşor dacă sistemul bancar va trece printr-un risc sistemic. Noi avem în România un sistem bancar solid, lucru reiterat de BNR şi ARB şi ar fi păcat ca dintr-o greşeală de interpretare a unor probleme să fie afectat sistemul şi întreaga economie“, a declarat recent Radu Gheţea, preşedintele ARB, admiţând că au existat unele clauze abuzive în contracte, dar că acestea ar fi trebuit să dispară odată cu implementarea OUG 50.
Avocaţii spun însă că modificarea prevederilor din noul Cod de Procedură Civilă se poate face doar prin intermediul unei legi organice, dar dezbaterea parlamentară poate cel puţin 6 – 8 luni. Până atunci, însă, ei nu exclud o nouă tergiversare în aplicarea prevederilor deja amânate, către a doua jumătate a toamnei, adică din octombrie-noiembrie.