Dacă veacurile care au trecut au făcut ca praful uitării să se așeze peste multe dintre paginile tipărite, miturile și legendele poporului, credințele, moravurile, datinile și obiceiurile, cântecele și jocurile, cimiliturile și
proverbele poporului nostru care s-au transmis din generație în generație au rămas neschimbate de-a lungul secolelor, constituind știința folclorului.
Datinile strămoșești, obiceiuri care s-au înrădăcinat adânc în viața poporului nostru, alcătuind o adevărată comoară de viață autohtonă, s-au perpetuat neschimbat mai ales în mediul rural.
Noaptea de Anul Nou este foarte așteptată de oamenii de toate vârstele, fiind o sărbătoare a belșugului, voii bune, dragostei și norocului. Principalele datini în legătură cu Anul Nou sunt „Plugul”, „Capra”, „Jianul”, „Colindul”.
Iată cum se sărbătorește „Plugul” la țară. În dimineața zilei de 31 decembrie începe zarva, se aud sunete de clopote și trăsnituri de bice. Copiii umblă cu plugușorul, o veche datină prin care se face urare pentru rodirea câmpului. „Plugul” se împarte în două părți: „Plugul mic” și „Plugul mare”. „Plugul mic” este alcătuit din băieți până la vârsta maximă de 15 ani, care încep colindul de pe la ora 8 până la ora 12. „Plugul Mare” se face numai de către flăcăii sau tinerii însurați recent, ceată formată din cel puțin 5-6 inși care pun la un plug 4 sau 6 boi împodobiți cu canafi, iar la plug un brad. Tinerii pornesc pe la case având cu ei bice, talanca, buhaiul, grâu pe care îl aruncă înaintea casei unde merg să colinde. Când fetele ies ca să plătească pe colindători , rup și câteva fire de brad pe care îl pun sub cap la culcare, pentru a-și visa ursitul. Un alt obicei care se mai practică în unele sate este ca atunci când plugarii sunt gata să iasă pe poarta gospodarului, cineva aruncă cu apă după ei, pentru ca anul care vine să fie unul ploios.
Tot în ajunul Anului Nou mai întâlnim și alte datini frumoase precum. „Jianul”, când unul dintre urători este încins cu un brâu roșu, iar la brâu cu o mulțime de revolvere și cuțite, „Capra”, când un om se îmbracă cu un halat mare împodobit cu blană și canafi, prevăzut sus la cap cu un bot de capră făcut din lemn pe care omul ce-l îmbracă poate să-l clămpănească, jocul fiind însoțit de muzică. Dintre multele obiceiuri care se practică în noaptea Anului Nou, vom reda mai departe unele dintre cele mai interesante și pline de simboluri.
Foarte multe obiceiuri din această noapte au legătură cu căsătoria. Astfel, fetele pun sub pernă busuioc, iar dacă visează mai multe persoane, se vor căsători cu acela pe care
l-au întâlnit primul. Alte fete duc busuiocul la fântână, iar dacă a doua zi busuiocul este plin de brumă, viitorul soț va fi bogat, iar dacă nu, va fi sărac. Mai mulți tineri, dar mai ales fetele, merg în staulul oilor, unde numără zece oi. La cea de a zecea îi leagă o ață colorată sau cârpă, iar a doua zi dimineață se uită la oaia semnată și în funcție de ea, își face părerea despre cel cu care se va căsători. Dacă oaia aleasă are multă lână, înseamnă că va fi bogat, dacă are scaieți pe lână îl ia cu obiceiuri urâte, iar dacă are lâna albă, este tânăr și frumos. De asemenea, se aruncă peste gard un pantof sau gheată și în ce parte cade încălțămintea, în acea direcție se va mărita. Dacă gheata sau pantoful cade în picioare se va mărita în curând. În unele părți este obiceiul ca pe înserate fata să iasă la gard așteptând să treacă vreun cunoscut cu care să schimbe o vorbă, căci dacă este trecută cu vederea și nu schimbă un cuvânt cu nimeni, înseamnă că nu se va mărita.
Oamenii, ca să vadă ce luni vor fi ploioase, așează în seara Anului Nou douăsprezece foi de ceapă cu sare la un loc ferit, fiecare cupă reprezentând câte o lună a anului. Peste noapte sarea din cupe se topește, iar în care cupă va fi mai multă zeamă, acea lună va fi ploioasă.
În ziua de Anul Nou se sărbătorește Sfântul Vasile, care aduce cu el noi datini și obiceiuri. Când un an se șterge de pe calendar și începe unul nou, al speranței în mai bine, imediat ce se revarsă zorile, cei dintâi urători sunt copiii care vin cu „Sorcova”, un bețișor împodobit cu flori de hârtie viu colorată.
Se obișnuiește ca în ziua de Sf. Vasile fata să întindă sfoară de-a curmezișul drumului și se stă la pândă pentru a vedea cine trece și rupe sfoara. Dacă trece un bătrân și se rupe sfoara, ursitul va fi bogat, iar dacă o rupe un tânăr va fi sărac. Dacă o rupe o femeie, fata care a întins sfoara nu se va mărita în acel an.
Sărbătorile de acum au mai rămas doar la sate, iar dacă progresul civilizației a înlăturat unele obiceiuri, poporul a păstrat cu nealterată pietate tot ceea ce este legat de obârșia și credința lui, căci datina este seva unui popor.
Raluca Banu
este consilier principal la Serviciul jud. Buzău al Arhivelor Naționale