Dacă veacurile care au trecut au făcut ca praful uitării să se aşeze peste multe
dintre paginile tipărite, miturile şi legendele poporului, credinţele, moravurile, datinile şi obiceiurile, cântecele şi jocurile, cimiliturile şi proverbele poporului nostru care s-au transmis din generaţie în generaţie au rămas neschimbate de-a lungul secolelor constituind ştiinţa folclorului.
Datinile strămoşeşti,obiceiuri care s-au înrădăcinat adânc în viaţa poporului nostru, alcătuind o adevărată comoară de viaţă autohtonă, s-au perpetuat neschimbat mai ales în mediul rural.
Noaptea de Anul Nou este foarte aşteptată de oamenii de toate vârstele, fiind o sărbătoare a belşugului, voii bune, dragostei şi norocului. Principalele datini în legătură cu Anul Nou sunt „Plugul”, „Capra”, „Jianul”, „Colindul”.
Iată cum se sărbătoreşte „Plugul” la ţară. În dimineaţa zilei de 31 decembrie începe zarva, se aud sunete de clopote şi trăsnituri de bice. Copiii umblă cu pluguşorul, o eche datină prin care se face urare pentru rodirea câmpului. „Plugul” se împarte în două părţi: „Plugul mic” şi „Plugul mare”. „Plugul mic” este alcătuit din băieţi până la vârsta maximă de 15 ani care încep colindul de pe la ora 8 până la ora 12. „Plugul Mare” se face numai de către flăcăii sau tinerii însuraţi recent, ceată formată din cel puţin 5-6 inşi care pun la un plug 4 sau 6 boi împodobiţi cu canafi, iar la plug un brad. Tinerii pornesc pe la case având cu ei bice, talanca, buhaiul, grâu pe care îl aruncă înaintea casei unde merg să colinde. Când fetele ies ca să plătească pe colindători , rup şi câteva fire de brad pe care îl pun sub cap la culcare pentru a-şi visa ursitul. Un alt obicei care se mai practică în unele sate este ca atunci când plugarii sunt gata să iasă pe poarta gospodarului, cineva aruncă cu apă după ei pentru ca anul care vine să fie unul ploios.
Tot în ajunul Anului Nou mai întâlnim şi alte datini frumoase precum: „Jianul”, când unul dintre urători este încins cu un brâu roşu , iar la brâu cu o mulţime de revolvere şi cuţite, „Capra”, când un om se îmbracă cu un halat mare împodobit cu blană şi canafi, prevăzut sus la cap cu un bot de capră făcut din lemn pe care omul care-l îmbracă poate să-l clămpănească, jocul fiind însoţit de muzică. Dintre multele obiceiuri care se practică în noaptea Anului Nou, vom reda mai departe unele dintre cele mai interesante şi pline de simboluri.
Foarte multe obiceiuri din această noapte au legătură cu căsătoria. Astfel, fetele pun sub pernă busuioc, iar dacă visează mai multe persoane, se vor căsători cu acela pe care l-au întâlnit primul. Alte fete duc busuiocul al fântână, iar dacă a doua zi busuiocul este plin de brumă, viitorul soţ va fi bogat, iar dacă nu va fi sărac. Mai mulţi tineri, dar mai ales fetele, merg în staulul oilor unde numără zece oi. La cea de a zecea îi leagă o aţă colorată sau cârpă, iar a doua zi dimineaţă se uită la oaia semnată şi în funcţie de ea îşi face părerea despre cel care se va căsători. Dacă oaia aleasă are multă lână, înseamnă că va fi bogat, dacă are scaieţi pe lână îl ia cu obiceiuri urâte, iar dacă are lâna albă este tânăr şi frumos. De asemenea, se aruncă peste gard un pantof sau gheată şi în ce parte cade încălţămintea, în acea direcţie se va mărita. Dacă gheata sau pantoful cade în picioare se va mărita în curând. În unele părţi este obiceiul ca pe înserate fata să iasă la gard aşteptând să treacă vreun cunoscut cu care să schimbe o vorbă, căci dacă este trecută cu vederea şi nu schimbă un cuvânt cu nimeni înseamnă că nu se va mărita.
Oamenii, ca să vadă ce luni vor fi ploioase aşează în seara Anului Nou douăsprezece foi de ceapă cu sare la un loc ferit, fiecare cupă reprezentând câte o lună a anului. Peste noapte sarea din cupe se topeşte, iar în care cupă va fi mai multă zeamă, acea lună va fi ploioasă.
În ziua de Anul Nou se sărbătoreşte Sfântul Vasile, care aduce cu el noi datini şi obiceiuri. Când un an se şterge de pe calendar şi începe unul nou, al speranţei în mai bine, imediat ce se revarsă zorile, cei dintâi urători sunt copiii care vin cu „Sorcova”, un beţişor împodobit cu flori de hârtie viu colorată.
Se obişnuieşte ca în ziua de Sf. Vasile fata să întindă sfoară de-a curmezişul drumului şi se stă la pândă pentru a vedea cine trece şi rupe sfoara. Dacă trece un bătrân şi se rupe sfoara, ursitul va fi bogat, iar dacă o rupe un tânăr va fi sărac. Dacă o rupe op femeie, fata care a întins sfoara nu se va mărita în acel an.
Sărbătorile de acum au mai rămas doar la sate, iar dacă progresul civilizaţiei a înlăturat unele obiceiuri, poporul a păstrat cu nealterată pietate tot ceea ce este legat de obârşia şi credinţa lui, căci datina este seva unui popor.
Raluca Banu
Consilier principal
Serviciul jud. Buzău al Arhivelor Naţionale