Pentru a treia oară în ultimii ani, Dan Puric a conferențiat în județul natal. Beneficiind și de faptul că intrarea a fost
liberă, peste 200 de buzoieni au umplut aproape la refuz Clubul No Limit, încântați să îl asculte pe Puric vorbind despre tema noi sale cărți „Suflet românesc“. După conferința de luni, artistul a prezentat aseară, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor, spectacolul de pantomimă ce poartă titlul volumului.
În stilul său caracteristic, Dan Puric a tratat subiecte legate de spiritualitate și valorile neamului românesc în general.
„Românul are un bun simț fundamental, de a nu se atinge de lucrurile date de Dumnezeu. Superstițiile astea: <Occidentul aduce civilizația>, de fapt <a adus civilizația> pentru că acum aduce proxenetism. Mi-a zis un monah dominican în 2003: <Cum veți adera, domnule Puric, la Comunitatea Europeană?>. <Cum veți face trecerea de la limbajul de lemn de la Ștefan Gheorghiu (n.r. – Academia „Ștefan Gheorghiu“ București era o școală pentru formarea cadrelor de partid), la comuniștii ăia albaștri de la Bruxelles!>“, a spus Dan Puric.
*
Artistul a vorbit și despre controversatul Proiect Roșia Montană pe care l-a numit „un lac cât Sibiul, plin de cianuri“, considerând că Occidentul nu face decât să anuleze identitatea națională.
„Noi ca români nu trebuie să luăm încărcătura sufletească a altui neam. Să nu blestemăm! La ce este bună ura?! Să nu cerem dreptate lui Dumnezeu, să cerem milă! Mila este o învăluire sufletească. Aici, la Buzău, Arhiepiscopul Antonie Plămădeală spunea: <Rațiune, în Occident, noi avem minte!>. Mintea este rațiunea traversată de inimă“, a mai spus Puric.
*
„Acum nimeni nu te mai întreabă <cine ești?>, ci <ce ești?>. <Ce ești, bă?>. <Inginer>. <Ce ești, Dan Puric?>. Știți ce sunt eu în acte? Prestator de servicii cultural-artistice. Eu nu m-am întâlnit cu dumneavoastră aici să îmi dau sufletul aici, ci să prestez un serviciu. Cretinii ăștia comuniști care au rămas de atunci mă văd prestator“, a declarat artistul.
*
Dan Puric a făcut trimitere la câteva bancuri pentru a descrie cât mai plastic părerea pe care o are vizavi de modul în care poporul român este perceput.
„Poporul român, din când în când, scoate câte un banc care este esența umorului. Umorul nu este bășcălie, bășcălia o vedeți sera la televizor, la toți golanii. Ei nu au nimic sfânt: râd de mamă, de Hristos pentru că sunt ordinari. Umorul nu râde de oricine și te trezește dacă ești tâmpit. Uite un astfel de banc. Cică se duce unul la psihiatru, deschide ușa și se bagă sub birou. Psihiatrul îi spune: <știu ești o pisicuță care își caută mama!>. Bărbatul încearcă să îi răspundă: <Domnule doctor, eu…>. <Stai! știu ești un cățeluș care a fost aruncat în apă, iar acum se întoarce în cotețul lui!>. <Nu, domnule doctor, eu…>, încearcă iar bărbatul să vorbească. Doctorul insistă: <sunteți un copil părăsit!>. Cu greu omul care a intrat la doctor spune: <Domnule doctor, mă lăsați să instalez internetul?!>. Așa și ăștia: nu te lasă să fii român! Cică, <ce vrei să faci copilul?>. <European!>. <Atunci aruncă-l pe fereastră!>. Mai lăsați-mă cu Europa! O fi ea acolo, dar noi suntem alții“, a spus artistul.
*
„Sufletul poporului român seamănă mult cu câinele din poveste, care se duce la măcelărie și împinge ușa. Măcelarul se uită la câine și vede că are în bot o plasă. În plasă erau 50 de euro și o listă: <trei cotlete, șapte fleici, o costiță…>. Măcelarul pune în plasă tot și își dă seama că a uitat să dea rest 5 euro, câinele pleacă, iar măcelarul îl urmărește curios de inteligența animalului. Câinele traversează strada pe verde, așteaptă un anumit autobuz, se așază pe scaun, coboară într-o anumită stație. Măcelarul îl urmărește, vede că intră pe un gang, apasă cu botul pe o sonerie, intră într-o curte. A lătrat la ușă, dar nu i-a deschis nimeni. După ce a insistat cu lătratul dând târcoale casei, a ieșit stăpânul și i-a strigat: <Ieși, jigodie!>. Măcelarul consternat l-a întrebat cum poate trata așa un câine genial, iar stăpânul animalului răspunde: <Dă-l dracului, este a doua oară când își uită cheile!>. Așa suntem și noi, românii: tot timpul vinovați. Noi ne uităm mereu cheile! Poți fi sigur că de aici nu se va naște o minte sclipitoare, ca a lui Vasile de la Poiana Mărului sau Paisie Velicicovschi care creează durată lumii?! Poți tu să îmi garantezi cine va mântui lumea? Excepționalitatea nu stă în profesor, ci stă în elev>, spunea Petre Țuțea. De aceea elevul trebuie să aibă datele astea de încredere. Dacă tu îi spui că este un handicapat care vine din comuna Rușavățu, l-ai terminat“, a mai spus Puric.