Aproximativ 200 de oameni au venit să îl întâlnească pe celebrul Dan Puric, vineri, la Cafeneaua Artiștilor. Artistul, care nu a avut nicio pretenție financiară, a acceptat invitația JCI Buzău, obligând gazdele să schimbe locația pe moment din cauza numărului prea mare de spectatori. Astfel, conferința lui Dan Puric a fost mutată în No Limit.
Aproximativ 200 de oameni au venit să îl întâlnească pe celebrul Dan Puric, vineri, la Cafeneaua Artiștilor. Artistul, care nu a avut nicio pretenție financiară, a acceptat invitația JCI Buzău, obligând gazdele să schimbe locația pe moment din cauza numărului prea mare de spectatori. Astfel, conferința lui Dan Puric a fost mutată în No Limit.
„Marele mut”, așa cum a fost numit pentru geniul său în pantomimă, a demonstrat că exercită aceeași fascinație asupra celor din public indiferent unde conferențiază, într-o sală de teatru, universitate sau într-o discotecă, așa cum s-a întâmplat de data aceasta. Dovadă a efectului pe care Puric îl exercită în fața spectatorilor săi a fost reacția acestora care, în ciuda locației, nu s-au deplasat la bar și nici nu au fumat timp de două ore.
În ceea ce privește subiectul conferinței, buzoianul s-a referit la tema celei mai recente cărți ale sale: despre IDENTITATE. Cu un talent ieșit din comun, a reușit să vorbescă despre identitate făcând trimiteri la religie, naționalism, Uniunea Europeană, teatru, dragoste ajungând până la povești nostime din copilărie.
„Un om care crede află că are suflet, iar dacă are suflet îndrăznește să facă lucruri dincolo de instinctul de conservare”
„Globalizarea este tot copilul comunismului doar că nu are dimensiune ideologică, ci economică. Nu ați văzut că în 20 de ani ne-au distrus tot, capacitate de producție, potențialul și acum, cică, să le dăm mina că nu avem cum să o exploatăm. (…) <Domnul Puric, mi se spune, de ce nu ieșim ca grecii în stradă?> Stați liniștiți, ăia dansau sirtakis când la noi mureau sute de mii în închisori. Noi am trecut prin asta. Sunt 2000 de ani sub suferință. Noi trebuie să ne refacem pe altă scară valorică. Avem alt instinct. Ăia au stat 50 de ani cu bani europeni. Am tot respectul pentru poporul grec, dar să nu ne dea soluțiile altora. Tăcerea are două dimensiuni: poate fi o tăcere lașă, de oameni deznădăjduiți, dar poate fi și o tăcere înțeleaptă a omului care rabdă și sufletește se retrage în munți”, a spus Puric.
Vorbind despre pierderea identității naționale, artistul a adus în discuție exemple de psihopolitică, făcând comparație între metodele staliniste și cele ale globalizării.
„Cum pui stăpânire pe un popor? Astăzi sunt aceleași metode pe care le aplica Stalin, doar că sunt mai soft. Prima dată distrugi inițiativele particulare ale liderilor pe care trebuie să îi compromiți, distrugi tineretul care este locomotiva unui neam. În 2006, guvernul României a primit 6 milioane de euro din partea UE ca tineretul nostru să studieze. Ei au studiat și s-au întors cu Magna cum Laude, dar nu i-a mai primit nimeni. Ei, săracii, s-au dus o parte în străinătate unde au fost exploatați de mari instituții, iar alții au zis că dau Guvernul în judecată. Spuneți-mi și mie consecințele. Doi: degradarea continuă. În pușcărie îi degrada că îi bătea, dar în statul de azi te degradează economic, făcându-ți salarii mizerabile, îl reduci la nivel de supraviețuire. Apare unul cu o tigaie la mall în față și o sută de babe vin și se bat pe ea. Ele au o disperare legitimă că au o pensie mică, dar gestul este unul cinic să vedem din ce neam ne tragem: de milogi. Pe când americancele alea grase ca niște foci se bat să cumpere la promoții câte cinci rochii de mireasă din lăcomie uitând că nu mai au când să se mărite. Trei: scoateți religia pentru că un om care crede află că are suflet, iar dacă are suflet îndrăznește să facă lucruri dincolo de instinctul de conservare”, a declarat Dan Puric.
Calboreanu, Fotino și Ștefan cel Mare
Cele mai gustate de către publicul buzoian au fost însă poveștile despre marii actori. Mai exact, Puric a făcut senzație cu povestea despre Calboreanu a cărui voce a imitat-o perfect, poveste aflată de la Mișu Fotino.
„Calboreanu avea o scenă antologică cu meșterul Beligan în <Apus de soare>. Beligan îl interpreta pe doctorul Smil care era chemat de Ștefan să îi îngrijească rana. Regizorul îi spune lui Mișu Fotino că Beligan trebuie să plece în delegație și el îl va juca pe Smil. Ăsta, săracu’, a înebunit că nu știa rolul și în sală se aflau oameni de la partid. Calboreanu a fost anunțat dar nu l-a interesat; el juca și singur, nici nu venea la repetiții. S-a dus Fotino acasă a rugat-o pe nevastă-sa să îi țină locul lui Ștefan să învețe rolul. A doua zi, la spectacol a îmbrăcat costumul lui Beligan, spectacolul era incandescent și urmează scena în care Ștefan spune: <Să vină Smil la mine!>. Fotino intră terminat și Ștefan s-a întors cu Calboreanu cu tot și nu l-a văzut pe Beligan. <Tu cine ești?>, a întrebat. Ăla de frică a răspuns: <Fotino, măria ta!>. E ca și cum îi spui lui Jeffrey Franks cu pantofii rupți de la FMI: <Tu cine ești?>, iar el răspunde: <Un administrator pârlit din cavoul ăla de la Bruxelles!>. Deci trebuie să îți păstrezi identitatea oricum”, a mai spus Puric.