„Valoarează cât propria greutate în aur”, este sintagma pe care o auzim şi o folosim adesea când vrem să asociem unui obiect o valoare semnificativă. Ne-am obişnuit să facem această remarcă pentru că aurul a fost, este şi va rămâne chintesenţa valorii, unul din activele care fac lumea să se învârtă. Valoarea lui vine însă dintr-o combinaţie unică de caracteristici, aurul fiind şi activul de ultim refugiu în caz de instabilitate şi criză, dar şi metalul folosit în fabricarea bijuteriilor sau în industrie, fiind în acelaşi timp şi un veritabil instrument de investitiţii.
Din categoria metalelor preţioase, aurul este cel mai popular, fiind accesibil atât investitorilor mici şi mari, cât şi traderilor. Interesant este că, de-a lungul secolelor, cantitatea de aur exploatată raportată pe individ a ramas aproximativ aceeaşi, undeva în jurul unei uncii pe cap de locuitor. Deşi exploatarea metalului galben s-a intensificat, şi populaţia planetei a crescut considerabil, astfel că, în prezent, avem tot atât aur pe cap de locuitor ca şi în vechime. Probabil aşa se explică de ce aurul şi-a păstrat valoarea intrinsecă şi nu s-a transformat într-un simplu concept.
Deşi preţul aurului s-a diminuat anul acesta cu aproximativ 25%, uncia ajungând să coste puţin peste 1.200 de dolari, analiştii Erste Bank mizează pe revenirea cotaţiilor, estimând că în următoarele 12 luni, acestea vor urca la peste 1.400 dolari/uncie. În aceste condiţii, recomandarea lor arată că aurul ar trebui să rămână o parte integrantă a portofoliilor de investiţii, fiind singurul activ lichid care nu presupune o obligaţie financiară sau o relaţie cu creditorii. Alt argument este că aurul reprezintă singurul mijloc de plată internaţional independent de guverne şi care a supravieţuit oricărui război şi faliment naţional.
Cumpăr, vând sau aştept?
Întrebarea inevitabilă pentru toţi cei care urmăresc evoluţia preţului este ce trebuie să facă în acest moment, la preţul scăzut de 1.200 dolari/uncie? Este aurul într-un cerc vicios, de scădere, sau ar putea da acest nivel startul unui cerc virtuos, de creştere?
Ca în cazul multor active, acţiunile posibile sunt clare şi depind de aşteptările investitorului:
• cumpărare – pentru că nivelul actual este pentru investitor unul interesant şi cu potenţial de creştere. Poate fi vorba de o cumpărare pentru îmbunătăţirea costului mediu de achiziţie sau de iniţiere a unei astfel de investiţii după ani în care preţurile au fost foarte mari, aproape prohibitive;
• menţinere – dacă investitorul are deja aur şi aşteaptă o creştere a preţului sau pur şi simplu pentru că este un investitor pe termen îndelungat;
• vânzare – de teama continuării scăderii preţului. Vânzarea ar diminua sau preîntâmpina o pierdere dacă investitorul consideră că preţurile pot merge şi mai jos;
• vânzare în lipsă – investitorul consideră nivelul prezent drept unul bun pentru a vinde şi chiar dacă nu deţine aurul decide să profite vânzând acum cu livrare la o dată viitoare, când speră că preţul va scădea astfel încât până la livrare să cumpere aur mai ieftin şi astfel să înregistreze profit.
Deşi vorbim de patru atitudini/posibilităţi de tranzacţionare diferite ale investitorilor, în realitate, pentru metal galben există întotdeauna două direcţii: în sus sau în jos. Aceasta dacă privim aurul prin lentila îngustă a preţului. Există însă, motive mult mai complexe pentru a-l deţine, de la statut social până la asigurarea unor venituri în anii de pensie.
Cum investim
Deşi achiziţia pare sigură şi profitabilă, ea poate deveni extrem de riscantă pentru cei care nu cunosc regulile jocului.
Primul lucru pe care trebuie să-l ştie cei care vor să facă bani din aur sau, pur şi simplu, să-şi păstreze economiile sub această formă, este faptul că există mai multe opţiuni de achiziţionare.
Cea mai la îndemână metodă este cumpărarea „aurului fizic“, sub formă de monede, lingouri sau bijuterii de la comercianţi ori de la singurele două bănci de pe piaţa românească care vând clienţilor metalul preţios, BCR şi Piraeus Bank. În acest caz, lucrurile sunt simple: cumperi şi aştepţi să vezi cum evoluează preţul.
Cei care vor să se lanseze pe piaţa de capital au la dispoziţie în România mai multe instrumente financiare:
• certificatele Index Open End şi certificatele Turbo cu activ suport aur listate la Bursa de Valori Bucureşti;
• contractele futures cu activ suport aurul, listate atât la BVB, cât şi la Bursa din Sibiu.
Atenţie! Pentru a vă lansa în astfel de tranzacţii, trebuie să aveţi o educaţie bursieră semnificativă.
Cei pentru care regulile jocului de pe piaţa bursieră par prea complicate, au varianta alegerii unui broker, existând şi, în acest caz, o serie de criterii ce trebuie urmărite. În primul rând, brokerul trebuie să ofere o platformă de tranzacţionare care să-i permită investitorului să aleagă analizele de care are nevoie. De asemenea, printre criteriile de selecţie trebuie să se regăsească reputaţia acestuia, dar şi atuurile pe care le are în faţa celorlalţi traderi de pe piaţă. Un alt aspect de urmărit în alegerea unui broker este documentaţia oferită, mai ales informaţiile legate de politica de comisioane.
Aurul de investiţii – fără taxe vamale şi TVA
Mulţi experţi sfătuiesc investitorii privaţi să deţină între 5 şi 10% din portofoliul pe termen lung în metale preţioase. Investitorii pot apela la bănci, traderi sau pot face propriile importuri de „aur de investiţii”, de 24 de karate, care sunt scutite de taxe vamale şi TVA.
Practic, potrivit Codului Fiscal, „aurul de investiţii” este definit ca fiind:
a) aurul, sub formă de lingouri sau plachete acceptate/cotate pe pieţele de metale preţioase, având puritatea minimă de 995 la mie, reprezentate sau nu prin hârtii de valoare, cu excepţia lingourilor sau plachetelor cu greutatea de cel mult 1 g;
b) monedele de aur care îndeplinesc urmatoarele condiţii:
1. au titlul mai mare sau egal cu 900 la mie;
2. sunt reconfecţionate după anul 1800;
3. sunt sau au constituit moneda legală de schimb în statul de origine;
4. sunt vândute în mod normal la un preţ care nu depăşeşte valoarea de piaţă liberă a aurului conţinut de monede cu mai mult de 80%.
Astfel, investitorii pot cumpăra, de exemplu, din Europa (Elveţia) sau pot importa din Dubai şi India, unde există pieţe pentru aur de investiţii foarte bine structurate. Achiziţiile ar putea fi orientate către lingouri de 24 de karate, dat fiind faptul că atât în Dubai, cât şi în India există rafinării unde se poate obţine puritatea cerută.
Consultanţii spun că pe aceste pieţe se poate negocia un preţ mai scăzut faţă de cel din România (se elimină astfel comisioanele băncilor), dar substanţial mai ridicat decât cel din ţările producătoare de aur, în special cele din Africa, unde şi riscurile sunt însă mult mai mari.
Dar dacă un investitor ar merge direct în statele producătoare, ar trebui să găsească o soluţie pentru a obţine puritate de 24 de karate pentru lingourile cumpărate, pentru că majoritatea firmelor vând aur de o puritate mai scăzută. Costurile de rafinare şi de transformare în lingouri de 24 K nu sunt foarte ridicate – nu depăşesc 200 de dolari/kg – şi nu limitează accesul pe pe pieţele mai puţin vizate de investitorii români.
Între cele două variante de import direct al aurului de investiţii de 24 de karate există, după cum am arătat, câteva diferenţe. Ele se traduc în primul rând prin preţ, iar în al doilea, prin formalităţi de cumpărare, testare şi import.
Pentru a elimina problemele care ar putea apărea, consultanţii spun că investitorii trebuie să fie permanent şi foarte bine informaţi asupra tuturor procedurile pe care le au de îndeplinit.
Nu rataţi subiectul de săptămâna viitoare: Ce ţi se potriveşte: Banking la ghişeu sau Internet banking?