Tovarășul Ion Iliescu a evadat din borcanul cu formol și s-a apucat, până l-au găsit ai lui sepepiști alarmați că a fost răpit de ruși și împăiat pentru a fi așezat în antecamera lui Lenin, să scrie pe blog. Răstindu-se, numai foc și pară, la cei care-l numesc bolșevic. „Bolșevic, dar pe banii mei“, a mai apucat să scrie Iliescu înainte de a fi luat pe sus și trimis înapoi la vegetat.
Nu aș fi avut nimic de comentat asupra spuselor celui pe care groapa de gunoi a istoriei îl așteaptă cu brațele deschise larg, dacă nu ar fi fost vorba de citatul de mai sus. Ion Iliescu nu este și nici nu a fost vreodată bolșevic pe banii lui, ci pe ai mei și pe ai dumitale, cel care citești acele rânduri. Și nu mă refer doar la sumele cheltuite din buget pentru asigurarea facilităților de care se bucură acum, precum orice fost șef de stat al României.
Mă refer la faptul că sub domnia și sub îndrumarea sa, trecând impasibil prin istoria recentă la umbra sloganului „Sărac, dar cinstit“, s-a dezvoltat marea mafie care a supt această țară de aproape întreaga sa avuție. El a fost protectorul tuturor mafioților politici, în frunte cu Adrian Năstase, care au pus bazele sistemului din care își trag seva toți cei care acum umplu „beciurile domnești“.
Și, mai mult, Ion Iliescu a fost un bolșevic nu doar pe banii altora, ci și peste cadavrele unora. Să ne amintim doar de evenimentele din decembrie 1989 și de mineriada din 13-15 iunie. Cu gândul la acestea, mai-mai că-mi vine să mă rog să-i dea Dumnezeu zile, suficiente cât să plătească pentru viețile curmate din pricina și la instigarea lui.