În comedia care pare fără sfârșit a războiului dintre președinte și premier, un circ de fațadă – pentru că niciunul dintre cei doi
,,beligeranți” nu pare a se gândi foarte serios la singurul gest cu adevărat războinic, acela de a rupe pactul de coabitare – a mai apărut un actoraș. Nu singur, căci nu-l mai bagă nimeni în seamă, ci resuscitat de Traian Băsescu.
Este vorba despre Crin Antonescu, cel pe care, mai nou, președintele spune că l-ar vedea drept candidat cu șanse la alegerile prezidențiale, pe dreapta eșichierului politic. Numai că șeful PNL – ale cărui urechi tocmai acest lucru așteptau să-l audă – nu este singurul personaj blagoslovit astfel de Traian Băsescu. A mai spus răspicat același lucru, în ultima perioadă de timp, și lui Emil Boc, și Elenei Udrea.
Prin acest gest, președintele nu urmărește decât un singur scop. Căci nu-l interesează deloc niciun fel de susținere din partea liberalilor conduși de întâiul somnoros al țării, pentru că primul gest de curtoazie l-au făcut aceștia, refuzând să semneze denunțul penal împotriva șefului statului în chestiunea ,,șantajului” împotriva senatorului Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele. Ba chiar, prin vocea lui Crin Antonescu, au și polemizat cu premierul pe acestă temă.
Țelul președintelui rămâne neschimbat. Printr-o nouă vorbă aruncată în vânt, el urmărește doar să accentueze confuzia electoratului de dreapta, să aprindă spiritele prin partidulețele și fundațiile pe care le-a moșit ori se face că le sprijină, să pozeze în continuare drept unica formulă veritabilă de opoziție în dreapta politicii românești. Și, bineînțeles, să-i netezească drumul lui Victor Ponta către Cotroceni, căci, nu-i așa?, viitorul fost președinte Traian Băsescu nu va mai avea nicio valoare, din decembrie încolo, dacă România va fi condusă de un șef de stat de dreapta.
Și, apropo, oare nu ar fi fost necesar ca șeful statului să ceară explicații premierului, nu în dueluri purtate în fața camerelor de luat vederi, ci într-un cadru oficial, precum Consiliul Suprem de Apărare a Țării, în legătură cu decizia acestuia de a părăsi Palatul Victoria și de a-și muta biroul la Ministerul Apărării Naționale?