Legea privind darea în plată a imobilelor a generat reacţii puternice şi contradictorii la nivelul întregii societăţi, pornind de la pledoarii privind caracterul social şi până la atenţionări privind o posibilă înăsprire a condiţiilor de creditare şi chiar efecte nefavorabile asupra creşterii economice. Bancherii au avertizat că „nota de plată“ după aplicarea legii privind darea în plată a imobilelor va fi plătită într-o primă fază de bancheri, însă costurile finale vor fi transferate către clienţi, şi vor fi suportate de români.
Dacă la nivel naţional, băncile câştigă de trei ori mai multe procese pe darea în plată decât clienţii, după cum arată datele instanţelor la mai bine de o lună după ce Curtea Constituţională a publicat motivarea deciziei pe legea în cauză, la Buzău majoritatea proceselor au fost suspendate la Judecătorie, după ce instanţele au admis cererile creditorilor de sesizare a Curţii Constituţionale. Imediat după motivarea deciziei CCR, au început să apară şi primele soluţii de respingere a contestaţiilor creditorilor, fie ei bănci, instituţii financiare nebancare şi recuperatori. În alte dosare, judecătorii cer informaţii despre veniturile şi averea clienţilor, pentru a stabili dacă aceştia sunt în situaţia impreviziunii.
Astfel că, de la o procedură simplă – dai casa băncii şi scapi de datorii-, Legea 77/2016 privind darea în plată a ajuns mult mai complicată şi mai exigentă cu debitorii, după decizia Curţii Constituţionale care a limitat aplicarea doar la cazurile de impreviziune.
Curtea Constituţională nu a prezentat exemple concrete de impreviziune, dar a definit-o ca fiind riscul supra adăugat la care părţile nu s-au gândit când au semnat contractul, şi chiar dacă s-au gândit, nu şi-au imaginat amploarea acestui risc, care face excesiv de oneroasă executarea obligaţiilor contractuale. Totodată, mai spune Curtea, de lege trebuie să beneficieze doar debitorii care au acţionat cu bună-credinţă, care nu-şi mai pot îndeplini obligaţiile faţă de bancă.
Cum au înţeles instanţele să aplice decizia CCR? Din informaţiile disponibile pe portal rezultă că unele instanţe au cerut probe privind veniturile şi patrimoniul debitorilor, în timp ce altele sunt mai interesate de ce înţeleg debitorii care vor să dea în plată prin riscul supra-adăugat.
Legea 77/2016 spune că darea în plată se aplică doar persoanelor fizice consumatori, cu credite cu ipotecă pe o locuinţă. Potrivit deciziei CCR, prima obligaţie a părţilor este de a renegocia contractul, renegociere care trebuie să fie una efectivă prin raportare la noua realitate (de altfel, CCR consideră închiderea contractului prin darea în plată ultima soluţie, judecătorii având opţiunea modificării acestuia).
Judecătoria Buzău, de exemplu, a amânat termenul mai multor dosare pentru ca părţile să ajungă la o înţelegere.
Doar pe rolul acestei instanţe sunt înregistrate 72 de dosare care au ca obiect contestaţiile creditorilor la Legea 77/2016 sau acţiune în constatarea Legii 77/2016, cele mai multe acţiuni fiind depuse de creditori nemulţumiţi.