* “<Dumneavoastră nu vreţi să rămâneţi cu pensia?>, mi s-a spus de la obraz la Institutul Naţional de Expertiză Medicală”
Fiecare dintre noi cunoaşte personal sau măcar din auzite pe cineva care s-a pensionat pe caz de boală, apelând la vreun doctor ca la o soluţie salvatoare în disperarea că îşi pierde locul de muncă.
* “<Dumneavoastră nu vreţi să rămâneţi cu pensia?>, mi s-a spus de la obraz la Institutul Naţional de Expertiză Medicală”
Fiecare dintre noi cunoaşte personal sau măcar din auzite pe cineva care s-a pensionat pe caz de boală, apelând la vreun doctor ca la o soluţie salvatoare în disperarea că îşi pierde locul de muncă.
Mai mult decât atât, mai toată lumea ştie la Buzău numele doctorilor din mafia pensionărilor dubioase, începând de la cei care dau şpaga şi până la vânzătorii de la en-gros-ul Pomul Verde la care doctorii şpăgari vindeau mai departe prea multele sticle de whiskey primite peşcheş. Aşa se face că vestea unei verificări la sânge a bolnavilor pensionaţi, începută recent la nivel naţional părea a fi începutul unei iniţiative justiţiare demnă de toată lauda. Ce se ascunde însă în realitate în spatele acestui control am aflat de la o buzoiancă chemată alături de alte zeci de persoane din judeţ săptămâna trecută la Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii De Muncă Bucureşti.
Declaraţiile doamnei de 54 de ani, pensionată de opt ani suferind de afecţiuni cardiace aruncă în aer sistemul medical, scoţând la iveală că mafia halatelor albe merge până la cel mai înalt nivel şi are peste tot acelaşi Dumnezeu: „banul”.
„Pe 27 septembrie am primit acasă o înştiinţare să mă prezint pe 3 octombrie la Institut Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă Bucureşti, pe strada Panduri, nr. 22. cu toate documentele pe care le am în casă, referitoare la pensionare, cu lista de medicamente pe care le iau. Eu am pe cartea de muncă aproape 28 de ani de muncă iar pensionarea mea nu era definitivă”, povesteşte buzoianca.
Pe baza hârtiei primite la Buzău femeia a fost internată la data de 3 octombrie fiind ţinută nu mai puţin de opt zile la Institutul unde a fost pasată de la o secţie la alta, doar doar se va prinde ce trebuie să facă pentru a fi externată cu diagnosticul dorit de ea. „Au fost acolo foarte mulţi buzoieni şi se duc în continuare. Veneau cam 10-12 zilnic. Au fost unii care s-au învoit pe perioada weekend-ului atunci când nu era nici asistenta pe acolo, dar când se întorceau, lunea, aveau externarea făcută cu pensia tăiată. Dintre toţi buzoienii care au fost acolo eu nu am auzit să fi rămas cu pensie decât doi, amândoi lăudându-se că au dat şpagă”, mai spune femeia.
“Aveţi şi nu aveţi probleme…”
Prima zi de internare a făcut-o totuşi pe buzoiancă să creadă că această verificare este una cât se poate de serioasă.
„Am fost luată în evidenţă de doctoriţa Roşu. M-a întrebat dacă am alte boli în afară de cea de inimă. Am fost consultată, mi s-a spus că am ficatul puţin mărit pentru că am splina scoasă. M-a întrebat ce medicamente iau pentru inimă şi i-am spus: Concor, Preductal, Lulipred şi Bilobil. Am făcut o ecografie la ficat, apoi un control la rinichi fiind diagnosticată cu pietre la rinichi”, povesteşte buzoianca.
Primele semne de întrebare a început să şi le pună văzând atitudinea celor care îi făceau tot felul de analize.
„Am fost testată la Neurologie. M-au trimis acolo pentru că am mâinile umflate. Când m-a văzut doctorul m-a întrebat de ce am venit la el. <Nu ştiu! Doctoriţa Roşu m-a trimis>, i-am răspuns. M-a întrebat ce mă doare, i-am zis că mi se umflă mâinile şi picioarele, că simt ace, cârcei… M-a controlat cu un ciocănel şi m-a întrebat de ce am mâinile şi picioarele atât de roşii spre vineţiu. I-am zis că am lucrat în Industria Alimentară – la Abator, în congelator… acolo mi s-a făcut rău şi m-am pensionat. A doua zi, la prima oră, doctorul de gardă m-a trimis la Neurologie precizându-mi că mă cheamă doctorul de acolo. El mi-a zis de la obraz: <Dumneavoastră nu aveţi pensie?>. <Ba da>, i-am răspuns. <Şi nu vreţi să rămâneţi cu ea?>, m-a întrebat. Eu i-am răspuns că vreau pentru că sunt bolnavă. M-a aşezat apoi la un aparat cu şocuri spunându-mi: <Nu ştiu ce să vă spun. Aveţi şi nu aveţi probleme cu circulaţia…>”, spune buzoianca.
“Nu mai aveam decât bani de drum”
A urmat un nou set de analize desprinse parcă din teatrul absurdului.
„La testul de forţă am fost chemată de două ori. Am fost pusă să pedalez la o bicicletă şi prima dată mi s-a făcut rău şi nu am putut să duc. Mi-a zis să mă opresc, mi-a dat o jumătate de pastilă, o cană de apă şi m-a pus să o iau în faţa lor. <Vă duceţi la salon şi vă relaxaţi o oră fără să staţi de vorbă cu nimeni. După o oră ciocăniţi la uşă şi intraţi să facem al doilea test>, mi-au spus. Tot atunci mi-au precizat că eu nu pot face testul acela pentru că sunt bolnavă. Doctoriţa care mi-a făcut testul s-a plimbat în timpul acesta pe culoar cu telefonul la ureche lăsându-mi impresia că aşteaptă darul. Eu nu mai aveam decât 260 de mii de lei (n.r. vechi), banii de drum. M-am dus după o oră să fac al doilea test şi am fost oprită din nou spunându-mi-se: <Opriţi-vă că îmi explodează aparatura!>. M-am dat jos şi am zis şi eu <Doamne, ajută!>, iar doctoriţa s-a repezit la mâinile mele zicându-mi să nu mă închin acolo în cabinet. Asta m-a făcut să cred că acolo aveau camere de luat vederi şi gestul meu se putea interpreta”, continuă buzoianca povestirea.
“Sunteţi sănătoasă, dar suflu eu pentru dvs. dacă vreţi”
Convinsă că toate analizele îi certifică pensionarea, femeia s-a trezit după opt zile cu un diagnostic surpriză: „Sunteţi sănătoasă!”. Adică, adio pensie de 500 de lei!
„O femeie care a fost externată odată cu mine, a venit cu mine pe tren către Buzău şi am stat în acelaşi compartiment. Mi-a povestit că se internase cu o zi înainte şi după o zi se externase pentru că îi băgase cuiva 1 milion (n.r. vechi) în buzunar. Când a trebuit să dea o analiză pentru suflu sistolic şi astm i-au spus: <Doamnă, sunteţi sănătoasă dar dacă vreţi suflu eu în locul dumneavostră şi ştiu eu ce am de scris în diagnostic>. Buzoianca a întrebat-o pe doctoriţă dacă are camere de luat vederi în cabinet, i s-a spus că <Nu; puteţi lucra fără grijă!>. Şi i-a băgat 1 milion în buzunar. De la femeia asta de pe tren am aflat că dacă aş fi băgat bani în buzunarul doctorilor rămâneam cu pensia. A mai fost o persoană din grupul de buzoieni, din Vadu Soreşti, care a plecat cu pensia. Această persoană a fost internată în acelaşi salon cu mine. Şi ea mi-a mărturisit că a dat 2 milioane şpagă. Eu am plecat de acasă cu 1 milion şi jumătate (n.r. vechi). Ce era să bag în buzunarul medicilor când a mai trebuit să cumpăr şi mâncare pentru că mâncarea pe care ne-au dat-o ei nu o mănâncă nici porcii?”, încheie buzoianca povestea.