Constantin Covaliu, director timp de 12 ani la Stațiunea Experimentală Zootehnică Rușețu vorbește despre iarna devastatoare din 1954
Situația localităților și drumurilor înzăpezite a creat și va crea, cu siguranță, multe controverse. Dincolo de condițiile meteorologice ieșite din comun și de capacitatea firmelor de deszăpezire de a întâmpina situații de iarnă deosebită, se pune întrebarea dacă se poate face ceva ca ninsoarea să nu mai „surprindă” în fiecare an autoritățile.
Unul dintre oamenii care au fost nevoiți să se confrunte, din cauza profesiei, cu cele mai mari zăpezi, face o comparație între efectele ninsorilor devastatoare din anii 50 și cele din zilele noastre. Constantin Covaliu are 86 de ani și a lucrat, timp de 26 de ani, dintre care 12 ca director, la Stațiunea Experimentală Zootehnică Rușețu. Beneficiind în 1964 de o specializare în Anglia, a fost distins în anul 1954 cu Ordinul Muncii, iar în 2011 a primit din partea Academiei de științe Agricole și Silvice București diploma și medalia de merit. Astăzi, Constantin Covaliu crede că o propunere de-a sa ar putea ajuta foarte mult autoritățile buzoiene.
„Prin prisma meseriei mele, trebuia să dau mare importanță climei, stării vremii, pentru că totul era legat de producerea de furaje. Am acordat, deci, mare atenție vremii, pentru că viza producția”, declară Constantin Covaliu.
Bărbatul născut în Suceava își amintește că una dintre cele mai dure ierni a trăit-o încă în copilărie.„Aveam 6 ani, iar troienele ajunseseră la 4 metri.Casa părintească, care era una mare, a fost acoperită până peste streașină de zăpadă. Tata a ieșit pe o fereastră laterală, iar zăpada din curte a fost cărată cu sania”, povestește fostul director al Stațiunea Experimentală Zootehnică Rușețu.
Acces doar cu săniile în 1954
Comparând situația cu care s-a confruntat Buzăul în această iarnă, Constantin Covaliu își amintește de anul 1954, când era angajat la Rușețu.
„Primul viscol deosebit de puternic și cu troiene chiar și de 5 metri în localități a fost în zilele de 29, 30, 31 ianuarie 1954, urmat de un al doilea, pe 12 februarie. Acesta s-a manifestat în zonele din sudul Moldovei și estul Munteniei. Viteza vântului a fost de peste 100 km/oră, iar cantitatea mare de zăpadă a blocat localități, locuințe, adăposturi și căi de comunicații. Circulația pe drumurile județene nu s-a putut face decât cu săniile, și asta după deblocarea drumurilor cu ajutorul lopeților, abia după mai multe zile.Automobile erau foarte puține atunci, așa că circulația cu mașinile era oricum foarte redusă.Linia ferată Urziceni-Făurei, după stația Sătucani-Largu, a fost blocată, fiind între două maluri de circa 3 m de zăpadă. Deblocarea s-a făcut manual, peste 10 zile”, a declarat Constantin Covaliu, spunând că situația din 1954 poate fi comparată cu ninsorile din 2012 și 2014.
Perdelele forestiere tăiate din Bărăgan
Referindu-se la modalitățile de limitare a efectelor viscolelor, Constantin Covaliu vorbește despre aceleași măsuri care au fost adoptate după 1954: perdele forestiere de protecție și montarea unor panouri parazăpezi de dimensiuni mari. Fostul director de la Stațiunea Experimentală Zootehnică Rușețu spune că perdelele forestiere existau de-a lungul căii ferate pe ruta Bacău-București, însă după 1962 au fost tăiate.
„După viscolul din anul 1954, au început să se monteze panouri parazăpezi. Erau înalte de 3-4 metri lungime și 1,80 înălțime, și confecționate din material lemnos, iar mai apoi din tablă. Inițial, aceste panouri protejau stațiile CFR, dar cu timpul au fost montate și pe drumurile naționale, în punctele critice din zonele cu viscol.Ele au fost foarte eficiente, dar după 1990 au dispărut”, mai fostul director de la Stațiunea Experimentală Zootehnică Rușețu.
Cu o memorie impecabilă, Constantin Covaliu povestește și despre alte ierni îngrozitoare, dar pe primul loc rămâne cea din 1954. Făcând o comparație cu anii în care a condus stațiunea de la Rușețu, bărbatul amintește că arborii incluși în perdelele de protecție de pe marginea drumurilor erau aleși cu atenție în funcție de specie, de locul în care erau plantați, de dimensiunile la care ajungeau la maturitate și având grijă la distanța dintre ei. Din păcate, ordinele regimului comunist de a mări suprafețele agricole, în anii 1962-1963, au dus la defrișarea lor în zona Bărăganului.
Cum erau parazăpezii în perioada comunistă
„Parazăpezii erau formați din panouri, înalte la vreo 1,80 m, iar aceste panouri din benzi cu lățimea de 6 cm, având spații libere între ele tot de 6 cm. Erau amplasate câte două panouri în unghi ascuțit, perpendicular pe direcția vântului. Panourile erau așezate de-a lungul drumului, în zigzag, la o distanță de 1,5 m. În perioada comunistă, parazăpezii erau amplasați toamna târziu, iar primăvara se demontau. Cred că ar fi foarte inteligent să se adopte aceeași metodăși acum. Sigur ar diminua din costurile necesare deszăpezirilor. Îmi amintesc că, la ultima întâlnire a Comitetului Central pentru Deszăpezire, vicepremierul Liviu Dragnea i-a cerut ministrului Rovana Plumb să prezinte în 2-3 săptămâni un proiect pentru realizarea perdelelor de protecție. De atunci nu s-a mai auzit nimic”, a mai declarat Constantin Covaliu.