* Împinşi de neajunsuri, dar şi de inconştienţă, oamenii sapă şi culeg proiectilele ca pe cartofi, apoi încearcă să le vândă la fier vechi
* Împinşi de neajunsuri, dar şi de inconştienţă, oamenii sapă şi culeg proiectilele ca pe cartofi, apoi încearcă să le vândă la fier vechi
* Administratorul unui centru de colectare plăteşte cu bani din buzunar pentu a-i face pe clienţi să nu plece cu bombele acasă, după ce sunt refuzate la achiziţionare
Mai în glumă, mai în serios, se poate spune că zona Râmnicului stă pe un butoi cu pulbere. Săptămânal, echipa pirotehnică din cadrul ISU este solicitată aici, de cel puţin două ori, pentru a ridica proiectile sau alte elemente de muniţie care apar ca din senin pe marginea şanţurilor, pe lângă garduri sau la centrele de colectare a fierului vechi unde sunt aduse cu căruţele de localnicii cu o stare materială de neinvidiat. Aceştia şi-au făcut o adevărată preocupare din a culege respectivele elemente de muniţie care se găsesc din belşug în zonă, întrucât în timpul războiului, nemţii au avut un mare depozit în pădurea de la Crângul Ursului, pe care l-au abandonat după momentul august 1944, când au fugit din calea ruşilor. Este vorba de unul din cele mai mari depozite de muniţie pe care armata germană le-a avut pe teritoriul României, depozit pe care nemţii l-au aruncat în aer pentru a nu lăsa muniţia pe mâna ruşilor. Schijele s-au împrăştiat în toată pădurea, însă multe proiectile au rămas neexplodate, acoperite de pământ sau rămase la suprafaţă ajungând în zilele noastre, atracţie pentru inconştienţii care încearcă să le valorifice pe post de fier vechi.
„Unii au încercat să le trântescă de pământ, să demonstreze că nu explodează”
Unul dintre centrele de colectare la care ajung frecvent muniţii adunate din pădure este cel de pe strada Tractoriştilor din Râmnicu Sărat, aparţinând societăţii D.C. & D.S. S.R.L., o destinaţie obişnuită pentru echipa pirotehnică de la ISU care este solicitată aici de cel puţin două ori pe săptămână. Sorin Dănoiu, unul dintre administratori spune că deja a devenit o obişnuinţă pentru angajaţii săi ca să aibă de-a face cu astfel de clienţi şi că deja nu se mai sperie foarte tare când se pomenesc cu aceştia venind la centru cu căruţele pline cu proiectile. „La început se mai fereau, încercau să le ascundă pentru că ştiau că nu o să le primim dar, cu timpul, nu mai au nicio reţinere. Vin cu ele la vedere, aruncate printre celelalte deşeuri, le lovesc, le mai şi scapă din căruţă… ei sunt conştienţi că sunt periculoase, dar sărăcia şi lipsa de educaţie îi determină să rişte pentru nimic”, spune Sorin Dănoiu.
Ca şi angajaţii săi, „trăieşte periculos” înfruntând riscuri la care nu s-a gândit deloc în momentul în care s-a apucat de această afacere. Conform legislaţiei, nu are voie să achiziţioneze astfel de materiale şi chiar ar fi un gest de mare inconştienţă dacă ar face-o, iar elementele de muniţie ar pleca mai departe, încărcate în camioane, putând ajunge până în cuptoarele de topire a metalului. Şi clienţii săi ştiu acest lucru, dar perseverează în a încerca. În astfel de situaţii, procedura este ca elementele de muniţie să fie oprite la centru după care se solicită imediat intervenţia grupei pirotehnice de la ISU. Apare însă o altă problemă legată de acest aspect, determinată de faptul că mulţi dintre clienţi nu vor să lase de bună-voie proiectilele pentru a fi ridicate de pirotehnicieni. „Am dus cu ei muncă de lămurire, să-i facem să înţeleagă pericolul, dar nu vor să asculte. Unii chiar au luat proiectilul în braţe şi au vrut să-l trântească de pământ ca să ne demonstreze că nu explodează. Alţii spun că au bătut coasa pe ele ani de zile… Nu vor cu niciun chip să le lase la noi pentru a fi ridicate de cei de la ISU. Spun că e fierul lor şi că dacă nu vrem să le dăm bani pe el, îl iau înapoi. Nici eu nu pot să îi oblig să le lase, aşa că fac un compromis şi le mai dau bani din buzunar. Le cântărim, vedem cât au şi le dau banii de la mine. Asta e, pierderi colaterale…”, mai spune administratorul centrului de colectare din strada Tractoriştilor. Vrând-nevrând, omul a ajuns în cei câţiva ani de când a pornit afacerea un expert în domeniu. „Deja am noţiunile de bază, am început să le recunosc după calibru, care au încărcătură şi care nu, poate e şi instinctul, le recunosc pe acelea care sunt mai periculoase”, spune Dănoiu.
Inconştienţă împinsă la extrem
Astfel stând lucrurile, între responsabilii centrului de colectare din Râmnic şi grupa pirotehnică de la ISU s-a creat o strânsă colaborare, misiunile de ridicare a proiectilelor de la fier vechi devenind deja rutină pentru cei doi subofiţeri şi maistrul militar ce alcătuiesc echipa. „Cred că peste 80 la sută, chiar 85 la sută din misiunile de asanare a muniţiei le avem în zona Râmnicului, iar la centrul de colectare suntem solicitaţi de cel puţin două ori pe săptămână. Acum suntem puţin mai liniştiţi, pentru că a început culesul porumbului, iar cei care se ocupă cu săpatul după proiectile muncesc acum cu ziua, la cules. După aceea o sa vină frigul, mai îngheaţă pamântul… de obicei pe timp de iarnă suntem puţin mai liniştiţi”, spune unul dintre pirotehnicienii de la ISU. De când şi-au ales să practice această meserie periculoasă, au avut ocazia să acumuleze mai multă experienţă decât colegii lor din alte judeţe, graţie „căutătorilor de bombe” care au grijă să le dea permanent de lucru. „Avem pădurea de la Crângul Ursului, care e la limita cu judeţul Vrancea şi e plină de muniţie rămasă din război. Localnicii din zonă, atât de la noi cât şi cei din Vrancea şi-au făcut un obicei din a săpa în pământ, special pentru a găsi astfel de elemente. Îi interesează în special schijele, bucăţile de fier care rămân din proiectil după explozie şi pe care le pot valorifica la centrele ce colectare, dar găsesc şi foarte multe proiectile întregi, unele cu încărcătură, pe care le pun în căruţă laolaltă cu celelalte fiare”.
Conştienţi că proiectilele găsite le vor fi refuzate la achiziţionare, mulţi încearcă să le „prelucreze” , spărgându-le cu ciocanul sau tăindu-le cu flexul, astfel încât să le transforme în bucăţi. Din fericire, în ultima vreme nu s-a înregistrat niciun eveniment, dar precedente sunt numeroase, iar riscul este permanent. „Am găsit de multe ori proiectile cu urme recente de lovire, nu putuseră să le spargă şi le aduseseră întregi la centrul de colectare. Unele proiectile au la exterior un colier din cupru şi pentru cuprul ăla sunt foarte căutate. Le găsesc şi le bat cu ciocanele până se dezlipeşte colierul pe care îl duc apoi la fier vechi”. Lesne de înţeles ce se poate întâmpla dacă un astfel de proiectil mai conţine fie şi o cantitate mică de explozibil, dar această posibilitate nu este niciodată luată în calcul de către cei care se ocupă cu aşa ceva.
Bomba de sub treptele grădiniţei şi căruţaşul kamikaze
„Am rdicat proiectile de peste tot, şi de pe câmp, şi de la centrele de colectare, unele au fost găsite chiar pe asfalt sau în şanţurile de pe marginea drumurilor. Cel mai probabil erau căzute din căruţe sau fuseseră pur şi simplu aruncate după ce fuseseră refuzate la achiziţionare. Acum câţiva ani am găsit chiar o bombă zidită pe post de suport sub treptele unei grădiniţe…cine ştie de când era acolo”, îşi amintesc cei trei membri ai grupei pirotehnice care au văzut multe în cei câţiva ani de activitate, dar inconştienţa oamenilor continuă să îi mire în continuare. De-a dreptul încremeniţi au fost în momentul în care, nu cu foarte mult timp în urmă, pe străzile din Râmnic a fost depistat un căruţaş care transporta nu mai puţin de 32 de proiectile, traversând liniştit zonele cele mai populate ale oraşului. Vehiculul se putea compara uşor cu cele folosite în atentatele teroriste, diferenţa fiind aceea că teroriştii kamikaze ştiu ce fac, în timp ce căruţaşul habar n-avea că pune în pericol viaţa câtorva zeci de oameni. Era suficientă o singură scânteie pentru a declanşa o explozie în lanţ al cărei suflu ar fi aruncat la zeci de metri distanţă celelalte bucăţi de fier din atelaj, urmările fiind lesne de închipuit. „Abia detonasem muniţia care se adunase în depozit, şi la scurt timp după aceea, a trebuit să mai facem o detonare”, au mai declarat pirotehnicienii despre evenimentul de la acea dată.