În mai multe judeţe ale ţării, nămolul rezultat după epurarea apei menajere ajunge, ca îngrăşământ, pe terenurile ţăranilor, fiind un fertilizator 100% natural, după ce este supus unor procese de tratare pentru eliminarea riscurilor asupra sănătăţii şi mediului. Toată lumea e mulţumită: pe de o parte, fermierii primesc gratis nămolul, iar pe de alt, companiile de apă ,,scapă” de grija depozitării nămolului.
La Buzău, acest lucru nu este posibil, din cauză că fermierii au fost reticenţi şi din pricina costurilor mari pe care le implicau realizarea analizelor privind compoziţia nămolurilor, a studiilor agropedologice şi a celor de monitorizare post-aplicare.
,,Responsabilitatea gestionării nămolurilor rezultate de la epurarea apelor uzate orăşeneşti revine operatorului regional al serviciului de alimentare cu apă şi canalizare, S.C. Compania de Apă S.A., dar şi celorlalţi operatori de sisteme de alimentare cu apă şi canalizare aparţinând localităţilor care nu au aderat la Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară <Buzău 2008>. Aceasta are în prezent 45 membri şi anume: Consiliul Judeţean Buzău, cele două municipii (Buzău şi Rm. Sărat), trei oraşe (Nehoiu, Pătârlagele şi Pogoanele) şi 39 comune (Pietroasele, Merei, Ulmeni, Siriu, Cislău, Chiojdu, Măgura, Săpoca, Verneşti, Smeeni, Vipereşti, Valea Râmnicului, Topliceni, Grebănu, Cernăteşti, Beceni, Calvini, Murgeşti, Puieşti, Mînzăleşti, Vintilă Vodă, Lopătari, Săruleşti, Costeşti, Amaru, Gura Teghii, Vadu Paşii, Săhăteni, Valea Salciei, Florica, Năieni, Cozieni, Padina, Mărgăriteşti, Movila Banului, Cilibia, Colţi, Vîlcelele şi Bozioru). În prezent, la nivelul judeţului nu există capacităţi suficiente pentru tratarea nămolurilor rezultate din staţiile de epurare a apelor uzate municipale; cu excepţia staţiei de epurare a municipiului Buzău, care deţine două instalaţii pentru tratarea anaerobă a nămolului (metantancuri) şi realizează colectarea şi valorificarea biogazului, în toate celelalte staţii de epurare se realizează doar o pretratare în vederea reducerii umidităţii”, menţionează reprezentanţii Agenţiei pentru Protecţia Mediului Buzău într-o informare pentru Colegiul Prefectural.
În ceea ce priveşte valorificarea nămolurilor, în perioada 2010-2014, au fost încercări timide pentru utilizarea acestora în agricultură, APM eliberând patru permise, pentru o cantitate totală de 7311 tone de nămoluri, trei pentru Staţia de epurare a municipiului Buzău şi unul pentru un operator din industria alimentară. Din cauza reticenţei proprietarilor de terenuri agricole şi costurilor mari pe care le implicau realizarea analizelor privind compoziţia nămolurilor, a studiilor agropedologice şi a celor de monitorizare post-aplicare, începând cu anul 2015, operatorii tuturor staţiilor de epurare au optat pentru eliminarea nămolurilor în depozitul de deşeuri nepericuloase de la Gălbinaşi.
,,Se aşteaptă ca obiectivul privind gestionarea conformă a nămolurilor din staţiile de epurare municipale să fie atins ca urmare a implementării <Proiectului regional de dezvoltare a infrastructurii de apă şi apă uzată din judeţul Buzău, pentru perioada 2014- 2020>, care prevede tratarea termică a nămolurilor într-o instalaţie de uscare şi carbonificare, ce va fi realizată la Staţia de epurare a municipiului Buzău, urmată de utilizarea în agricultură a materialului carbonificat rezultat”, se mai precizează în informare.
Unde poate fi folosit
Experţii de la Mediu spun că avantajele utilizării în agricultură a nămolului provenit de la staţiile de epurare a apei uzate şi de tratare a apei potabile sunt evidente, iar utilizarea în agricultură a nămolurilor provenite de la staţiile de epurare reprezintă una dintre metodele de punere în valoare a conţinutului lor de materie organică şi elemente nutritive. Unul din principalele avantaje ale folosirii nămolului este reducerea cantităţii de îngrăşăminte chimice necesare.
Nămolul este, în principiu, un fertilizator organic foarte bun. Poate fi utilizat în agricultură, silvicultură sau grădinarit, în formă lichidă sau solidă, după stabilizare aerobă şi anaerobă. Nămolul este bogat atât în macro, cât şi în micronutrienţi, necesari creşterii sănatoase a plantelor şi animalelor: azot, fosfor şi potasiu, cărora li se adaugă sulf, magneziu, calciu, mangan, zinc şi cupru.
Datorită conţinutului mare de material organic, nămolul poate ameliora solurile argiloase şi poate îmbunătăţi structura solurilor nisipoase. Culturile de cereale şi cele industriale sunt adecvate pentru folosirea nămolului provenit de la tratarea sau epurarea apei.