În 1816, fregata franceză Meduza eşua undeva la 40 de mile distanţă de coasta Africii de vest. Căpitanul Hugues Duroy de Chaumereys şi guvernatorul ce călătorea cu această corabie au avut loc asigurat în bărcile de salvare.
Dar, 150 de pasageri nu au încăput în aceste bărci şi şi-au construit o plută din lemnul corabiei pentru a se salva.
În 1816, fregata franceză Meduza eşua undeva la 40 de mile distanţă de coasta Africii de vest. Căpitanul Hugues Duroy de Chaumereys şi guvernatorul ce călătorea cu această corabie au avut loc asigurat în bărcile de salvare.
Dar, 150 de pasageri nu au încăput în aceste bărci şi şi-au construit o plută din lemnul corabiei pentru a se salva. Femeile şi copiii au fost urcaţi pe aceasta, iar o parte dintre bărbaţi au rămas în apă, înotând sprijiniţi de ea.
Văzând că înaintează greu, comandantul fregatei a tăiat legăturile plutei de bărcile de salvare şi aceasta a intrat în derivă. De aici a început calvarul. După primele două nopţi, numai 126 de pasageri au supravieţuit, ceilalţi înecându-se în apa îngheţată.
Cu raţii din ce în ce mai reduse de mâncare şi apă, cei mai slăbiţi şi cu şanse mai mici de supravieţuire au fost aruncaţi în apă, după care, înnebuniţi de foame şi de sete, cei rămaşi au început să se bată şi chiar să se ucidă între ei. După 12 zile de atrocităti ce au ajuns chiar şi la canibalism, 15 bărbaţi au fost găsiţi şi salvaţi de vasul Argus.
Nu vi se pare că suntem deja de câtva timp pe o imensă plută a Meduzei numită România? Că avem nişte conducători care şi-au ocupat deja locurile în plutele de salvare, alături de câţiva privilegiaţi, în timp ce mare parte dintre români sunt pe plută sau pe lângă ea?
În 2009 ne-a fost construită o plută care rezistă cu greu valurilor crizei prin care încă trecem. Lupta pentru supravieţuire a început din ce în ce mai feroce, guvernanţii fiind aceia care au dat semnalul învrăjbirii: debitorii împotriva băncilor, săracii împotriva bogaţilor, profesorii din ţară împotriva celor din Buzău.
Raţiile, adică salariile, au fost reduse încă din 2010. Doar prin noroc, pensionarii au scăpat cu pensiile netăiate, dar creşterea preţurilor alimentelor şi a medicamentelor le afectează semnificativ puterea de cumpărare.
Deja orori se întâmplă continuu în jurul nostru, fără ca cineva să ia atitudine. A devenit deja un fapt obişnuit să auzim de tineri sau vârstnici care se sinucid de disperare sau de lipsa de perspectivă într-o societate ajunsă fără niciun fel de repere valorice şi morale.
Cum putem să ne salvăm de pe această plută în derivă numită România? Plecând din ţară, aşa cum ne sfătuieşte chiar conducătorul plutei, sau rămânând şi luptând pentru a schimba starea de lucruri din jurul nostru.
Oricum, esenţial pentru condiţia noastră umană este să nu cedăm îndemnurilor spre canibalizare. Să reînvăţăm să-l respectăm pe cel de lângă noi. Să reînvăţăm să ne ajutăm, să ne asociem eforturile pentru a obţine maxim de rezultat şi nu să le irosim în luptele cu cel de lângă noi.